„Ceața” din perioada interbelică
Pe 02.06.1991, debuta în Divizia A pentru Universitatea Craiova albanezul Roland Agalliu. Era primul străin apărut în fotbalul românesc după aproape jumătate de secol. Mai fuseseră jucători străini pin anii interbelici, dar pe lângă faptul că ziariștii de-atunci nu s-au dovedit capabili să țină o statistică legată de prezența lor, nici statutul lor de „străin” nu era foarte clar. Erau fie mulți jucători din zona transilvană care după toate evenimentele politice de-acolo, era încă incertă cetățenia lor, dacă era română sau maghiară, fie alți jucători proveniți de dincolo de granițe care jucaseră de mai mulți ani la noi unde s-au și stabilit, dobândind ulterior cetățenia română, având aici exemplul grecilor Humis și Beffa sau al iugoslavului de origine maghiară Šipoš. Sau mai peste ani, au fost acei refugiați greci, care ulterior au primit și ei cetățenia română, exemplul cel mai bun ar fi ex-jucătorul UTA-ei, Mețcas.
De la Agalliu încoace
Așadar, au trecut aproape trei decenii și jumătate de la apariția lui Agalliu, remarcat atunci de cei de la echipa craioveană cu ocazia unui meci în cupele europene împotriva lui Partizani Tirana. În perioada comunistă, nici în celelalte țări de dincoace de Cortina de fier nu veneau jucători străini, cu foarte mici excepții. „Nu pleacă nimeni, nu vine nimeni” – era principiul după care erau conduse destinele sportive ale acestor țări. De aceea, apariția de-atunci a lui Agalliu a stârnit ceva curiozitate, așa cum avea să se întâmple și cu cei imediat de după el. Apariția lui s-a produs în primul sezon situat complet dincolo de perioada comunistă, 1990-91. În sezoanele imediate care au urmat, apariția acestora a fost timidă, astfel că numărul total al străinilor care intrau pe sezon nu depășeau o cifră-două. Abia ediția 2006-07 a fost prima în care a depășit trei cifre. Iar cei mai mulți dintre aceștia proveneau din campionate mai amărăștene ca al nostru, mai ales din Albania și Moldova. Mulți ani, Sulejman Demollari, primul care a ajuns la 100 de partide pe prima noastră scenă, a reprezentat cel mai important nume prezent în fotbalul nostru. Amintita ediție 2006-07 a avut 114. Această creștere considerabilă a coincis cu promovarea lui CFR Cluj pe prima scenă. Árpád Pászkányi, finanțatorul de-atunci al grupării, a simțit că aducerea unor străini cu o valoare relativ medie la nivel internațional, dar ridicată pentru Divizia A, era mult mai benefică decât să transfere jucători autohtoni cu cotă mare. Explicația a fost că nou-veniții nu erau deloc timorați de binomul Steaua-Dinamo, care la acea oră domina clar fotbalul nostru și părea indestructibil. Soluția respectivă n-a întârziat să se arate viabilă, CFR Cluj cucerind titlul imediat, în 2007-08, și de-atunci pentru o perioadă lungă care cuprinde și zilele noastre este una dintre forțele primului nostru eșalon. De aceea nu e de mirare că a devenit prima echipă din istoria fotbalului nostru care a aliniat la start primul „11” format exclusiv din fotbalişti străini (30.03.2008, la meciul Dinamo – CFR Cluj) și totodată an de an a fost gruparea care a folosit cei mai mulți jucători străini. Modelul avea să-i fie copiat și de alte echipe iar acest lucru corelat cu intrarea României în Uniunea Europeană și prin această lărgindu-se piața muncii, numărul acestora s-a mărit din ce în ce mai mult, ajungând să reprezinte puțin sub jumătatea totalului celor care apar pe teren într-un sezon. Acest fapt a mai avut o cauză care nu era legată nici de sport, nici de piața muncii, ci de șpaga tradițională românească, căci mulți dintre agenții care aveau să aducă la kilogram asemenea jucători, cei mai mulți îndoielnici, dădeau din sumele încasate la ceea ce se numește parandărăt celor care îi angajaseră să efectueze respectivele operațiuni.
De la o curiozitate, la un flagel
Cum ceea ce e prea mult strică, astăzi a devenit un flagel prezența acestui număr mare al jucătorilor străini, cum afirmam mai înainte mulți dintre ei fără valoare, în fotbalul nostru, fenomen întâlnit și la mai toate celelalte sporturi de echipă de la noi, căci astfel sunt blocați posibile tinere valori autohtone. Nici regula FRF a impunerii jucătorului under 21 n-a reușit să micșoreze numărul acestor imigranți ai fotbalului, în plina sa desfășurare producându-se recorduri de veniri ale jucătorilor străini.
În ultimul sezon de Liga I, 2024/25, au jucat pe prima scenă 235 jucători străini, ceea ce însemnat aproape 44,2% din totalul tuturor celor care au evoluat, deci nu departe de jumătate. Iar coeficientului nr. jucători străini / nr. de echipe se ridică la 14,687.
Recorduri generale
Dacă este să facem o socoteală generală după adăugarea cifrelor ultimei ediții de campionat:
# Numărul total de străini care au venit după 1990 în primul nostru eșalon a ajuns la 1.964, aceștia provenind din 124 de țări sau entități teritoriale.
# În pofida numărului mare din acest ultim sezon, 235, nu 2024/25 este cel care a prezentat cei mai mulți asemenea fotbaliști veniți de dincolo de granițe. Din acest punct de vedere se situează pe locul 2, după cel precedent, 2023/24, având cu doar patru mai puțini ca atunci; de asemenea și din punctul de vedere al coeficientului rezultat din împărțirea numărului total de jucători la cel al echipelor, acest 14,687 ocupă tot locul 2 după 14,937 din același sezon precedent. Este necesar acest coeficient, pentru că numărul de echipe ale Diviziei A devenită mai târziu Liga I a tot oscilat în timp.
# CFR Cluj a devenit echipa care a folosit all-time cei mai mulți jucători străini, 194, depășind cu patru fostul lider al acestei ierarhii, Dinamo, pe locul 3 ajungând Rapid, cu 119.
# CSMP Iași, Petrolul și FCSB au depășit și ele suta de străini, mărind la 8 numărul echipelor care au trecut peste această ștachetă.
# Cu FC Buzău și Unirea Slobozia, noile promovate ale ediției, s-a ajuns la 57 echipe din primul eșalon care au folosit jucători străini.
# Ca naționalități, cel mai mare număr de străini veniți de-a lungul timpului în România rămân brazilienii, în total 196, urmați de frații lor portughezi, 146 și apoi de sârbi, 114.
# Portughezul Camora (chiar dacă între timp a devenit cetățean român) este străinul cu cele mai multe prezențe pe prima noastră scenă, 419 (singurul cu peste 400), urmat de japonezul Seto 345 și brazilianul Júnior Maranhão 318 (singurii alături de Camora care au peste 300 de partide).
# Brazilianul Eric are cele mai multe goluri, 66, fiind urmat de compatriotul său Wesley cu 64 și francezul Gnohéré cu 58. De altfel, amintiții Wesley și Gnohéré alături de Tadé, Llullaku, Dugandžić și Otele au fost străinii care au fost golgeteri de stagiuni, cu mențiunea că Gnohéré și Otele au fost co-golgeteri.
# Fix 300 de fotbaliști străini s-au „lipit” de trofee ale fotbalului nostru. Cel mai mare total de trofee, 12, îl are fundașul argentinian Culio. Este urmat de portarul lituanian Arlauskis (în foto), cu 11 (7 titluri, 1 cupă, 1 cupă LPF, 1 supercupă), Camora cu 10 (6 titluri, 2 cupe, 2 supercupe), Cadú și Nuno Claro cu câte 8 (3 titluri, 3 cupe, 2 supercupe). Arlauskis este singurul care a cucerit toate cele 4 trofee puse în joc. Tot el are cele mai multe titluri, 7, fiind urmat de Boli, Camora și Culio câte 6, Đoković și Omrani câte 5. Cele mai multe cupe, câte 3, le au Cadú, Culio, Dani, Didi, R. Dimitrov, Dubarbier, André Leão, Nuno Claro, Peralta, Rondón și Tony. Singurul cu 2 supercupe este același Arlauskis.
# Demollari a fost primul care a ajuns la 100 de jocuri în primul eșalon, Cadú primul la 200, iar Camora primul la 300 și la 400.
