S-a dus vremea când CSA Steaua speria Europa și domina România. S-au dus și vremurile când clubul militar era un etalon al performanței și disciplinei. Azi, CSA trăiește din amintiri și din bugetul statului, cu pretenții de club mare, dar cu rezultate de pluton. Și, mai grav, cu pierderi financiare de neînțeles într-un sistem militarizat, anchilozat și rupt de realitatea sportului modern. Conform bilanțului financiar, CSA Steaua a încheiat anul fiscal 2024 cu o pierdere de aproape 60 de milioane de lei. Adică 11,81 milioane de euro. În 2023 pierderea era „doar” 1,5 milioane. Într-un singur an, cheltuielile au explodat. Nu știm exact pe ce s-au dus banii, pentru că transparența nu e tocmai o virtute la CSA, dar știm sigur ce nu s-a obținut cu ei: performanță.
Performanță? Mai degrabă o listă a rușinii
Clubul care mânca trofee pe pâine și dădea campioni în toate sporturile arată azi ca o instituție care arde milioane pentru locuri mediocre:
-
Handbal masculin – retrogradare cu doar 5 victorii în 26 de etape. Când s-a mai văzut asta în istoria Stelei?
-
Baschet – locul 12, adică adânc în anonimat.
-
Volei – locul 6 din 11. Banal.
-
Rugby și hochei – două locuri 3 din 6, o medalie de bronz în campionate slăbite.
-
Fotbal – echipa din Liga 2 a terminat pe locul 2, dar n-a putut promova. Pentru că statutul de club al armatei nu permite accesul în Liga 1. Pe teren sunt buni, pe hârtie sunt în afara legii profesioniste.
Singura rază de lumină? Polo-ul masculin, vicecampioană națională, pierzând la penalty-uri o finală spectaculoasă cu CSM Oradea.
Jocurile Olimpice, singura speranță reală
CSA a mai bifat o bilă albă: 42 de sportivi trimiși la Jocurile Olimpice de la Paris. Dintre ei, 7 au contribuit la medalii pentru România, în special în gimnastică (Ana Maria Bărbosu) și canotaj (Simona Radiș, Ioana Vrînceanu, Adriana Adam, Rusu, Cornea, van Groningen). Dar acești sportivi s-au format în ani lungi, cu muncă titanică, alături de federații, antrenori și familii. CSA doar îi „ține în acte”. Glorie pe numele Stelei, da, dar nu din meritul clubului, ci din tradiție și efort individual. De parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, Ministerul Apărării a alocat în 2025 34 de milioane de euro pentru club. Din care doar 2 milioane de euro merg către secția de fotbal. Restul, în neantul bugetar al secțiilor, cantonamentelor și… hârtiilor. Când jurnaliștii au cerut explicații, clubul a spus că „nu se poate estima exact cât costă cazările sau meciurile”. Serios? În 2025 nu știm cât costă un sezon sportiv?
Concluzie: CSA Steaua, o instituție ruptă de sport
CSA nu mai e ce-a fost. Nu mai e clubul lui Duckadam, al lui Liță Dumitru, al Nadiei Comăneci sau al campionilor mondiali. E o entitate de stat, întreținută din bani publici, care arde milioane fără să dea înapoi performanță, emoție sau spirit. Până când nu se face o reformă totală – juridică, economică și sportivă – CSA Steaua va rămâne o relicvă. Un nume mare, dar gol pe dinăuntru. Iar gloriile trecutului nu mai pot ascunde falimentul prezentului. Și să știți că nu ziariștii sunt de vină, de fapt, ei îi folosesc pe influencerii plătiți, pe angajați împotriva presei, în vreme ce ei toacă banul public cu nerușinare.
