Cu un autogol cum rar se vede, „U” Cluj a primit cadou o victorie de la Argeș și vrea-nu vrea, a ajuns o candidată la titlu, devenind lider! CSU s-a revigorat cu Dinamo după înfrângerea cu echipa piteșteană. De altfel, ambele echipe bucureștene din play-off au pierdut, în timp ce celelalte două din play-out au câștigat.
Play-off
Dinamo – CSU Craiova 0-1 (Etim 45+2)
Iată că Dinamo a suferit și a 5-a înfrângere consecutivă, chiar dacă o repriză întreagă a evoluat în superioritate numerică. Cu toate că prima repriză a fost echilibrată, cu faze de poartă în ambele sensuri, ba chiar Dinamo a fost ceva mai ofensivă, în avantaj pe tabelă s-a dus la pauză CSU Craiova, diferența fiind făcută în prelungiri, printr-un gol frumos izbutit de Etim, șut din unghi sub transversală, după o pasă a lui Baiaram. Aceste prelungiri aveau să aducă însă lucruri mai interesante ca în întreg meciul, căci la scurt timp de la gol, Bancu a făcut un fault nesăbuit la Sivis, intrare la gleznele francezului, pentru care a primit cartonașul roșu. A doua eliminare a căpitanului oltenilor în acest sezon, precedenta fiind tot la un meci cu Dinamo! Astfel, după 45 de minute, era 0-1 atât la goluri, cât și la eliminări. Așa că partea a doua avea să fie un asalt aproape continuu spre poarta lui La. Popescu, Dinamo fiind obligată de ambele aceste amintite 0-1. CSU a închis toate culoarele, fragmentând adesea jocul prin diverse trageri de timp, încercând și reușind să destabilizeze adversara. Kopić a încercat toate soluțiile ofensive de care dispunea, fără însă a avea efectul dorit. Se pare că Dinamo cam atât a putut în sezonul de față, subțirimea lotului spunându-și în cele din urmă cuvântul. Mai e mult până la final, dar niște pași înapoi a făcut. În timp ce adversara sa de-acum a trecut cu bine peste eșecul neașteptat din etapa trecută cu Argeșul. Anormală, chiar deplasată poziția lui Andrei Nicolescu, altfel un om civilizat, la adresa fostului jucător al lui Dinamo, Claudiu Vaișcovici, cum că ar face rău lui Dinamo comentariile acestuia de la Prima TV! Pe lângă faptul că fostul atacant este un om direct de tipul ce-i în gușă și-n căpușă, nu și-a ascuns deloc simpatia pentru echipa la care a jucat, din contră atunci când se referă la ea folosește mereu sintagma „noi” și totodată nu are cum să spună de bine când de fapt a fost rău.
CFR Cluj – Rapid 1-0 (Korenica 77)
Meciul, chiar dacă nu a avut multe goluri a fost spectaculos, demn de două echipe care se bat la titlu, mai ales în prima repriză. Ambele au construit frumos în teren și au avut ocazii. Cea mai mare dintre acestea din prima repriză a fost a lui Aliev, în min. 28, după un șut deviat al lui Cordea din colțul careului, mingea s-a dus în bară, a deviat la suedez care din careul mic a șutat în transversală. Genul acela de situație despre care se spune că este mai greu să o ratezi decât să marchezi. Partea a doua a fost de o intensitate mai mică, ambele echipe obosind parcă după efortul susținut din prima. Au avut și oaspeții o bară, după un șut pe jos al lui Moruțan. Unicul gol al partidei avea să cadă în penultima decadă, după o acțiune prelungită, Muhar a scos mingea la Biliboc, care a tras din unghi, Aioani a respins în față la Korenica, care din careul mic a împins mingea în poartă. Finalul de partidă s-a jucat după dorința gazdelor, care au fragmentat pe cât au putut, descurajând construcțiile ofensive ale adversarei. Acest rezultat a detronat-o pe Rapid, făcând lupta la titlu și mai strânsă, mai ales între primele patru clasate. Vestea proastă a celor de la CFR a fost că portarul lor, M.M. Popa, care a făcut încă un meci bun, a suferit în timpul meciului o leziune la nivelul gambei, motiv pentru care a ratat convocarea la echipa națională și este posibil să rateze și etapa următoare când echipa sa va juca la Craiova.
CFC Argeș – „U” Cluj 0-1 (Borța 82aut)
Meci între două revelații ale play-off-ului, pentru care cam tot ceea ce realizează în play-off este un bonus, mai ales pentru Argeș, care să nu uităm că este o nou-promovată. Meciul n-a fost deloc spectaculos, lipsind fazele plăcute și ocaziile, chiar dacă s-a jucat tare de ambele părți. Cea mai mare ocazie a fost la început de joc, când Macalou a pătruns adânc pe dreapta, a centrat în forță, dar Lukić, aproape de pe linia porții, prins prea în față, a lovit mingea mai ca un fundaș central al adversarei. Dacă n-ar fi fost acolo, probabil că mingea ar fi intrat în poartă. Meciul se îndrepta spre un rezultat „alb”, logic la ceea ce se jucase până atunci. Dar, în min. 82, s-a întâmplat ceva cu totul neașteptat; Borța a dat o pasă acasă, la firul ierbii, de la peste 40 de metri, de pe partea lui stângă, iar Căbuz, vrând să degajeze cu piciorul drept, a atins-o inițial cu cel stâng, dându-i o traiectorie neașteptată prin care a trimis-o în proprie poartă! Stupefacție generală, chiar și oaspeții s-au bucurat cu reținere. Cu câteva ore înainte, Căbuz primise vestea convocării în premieră pentru el la echipa națională, după amintita indispoziție a lui M.M. Popa. Gazdele ar fi putut egala în ultimele minute, dar șutul spectaculos al lui D. Oancea a întâlnit bara. Și așa s-a scris istoria acestei victorii făcute cadou de Căbuz. Să fie un semn de Sus că a venit în sfârșit momentul ca Universitatea Cluj să ia primul titlu? Vom vedea. Cristiano Bergodi continuă să refuze să vorbească despre așa ceva și bine face, nedorind să pună presiune pe proprii jucători și nici chiar pe el. De partea cealaltă, Bogdan Andone nu s-a mai prezentat la flash-interviul de la finalul partidei, după fluierul final, acesta a plecat direct de la stadion, fără a mai trece la interviuri. Trăiește mult prea intens partidele și din acest motiv face multe gesturi prin care numai el are de pierdut, precum și acesta.
Play-out
FCSB – UTA 1-0 (Miculescu 56)
Ar fi trebuit să fie un meci atractiv, între primele clasate din play-out, însă a fost departe de așa ceva. Inspirați cei care nu s-au dus la joc, căci nu prea au avut ce vedea. De aceea, nu merită prea multe comentarii această partidă. Cei de la UTA au fost mult prea deconcentrați, părând că au venit doar ca să bifeze prezența la meci impusă de regulament. Au avut o singură ocazie, în prima repriză, cea a atacantului M. Coman, recent convocat în premieră la echipa națională, chiar dacă are 29 de ani și jumătate. El a și fost scos la pauză, zice-se pentru a fi ocrotit de vreo eventuală accidentare. Unicul gol a fost realizat de un copil al Aradului, Miculescu (care de aproape patru ani în roșu și albastru), printr-un șut precis din careu, după ce a fost bine lansat cu o pasă de D. Olaru. Așadar, 3 înfrângeri din 3 pentru UTA în fața FCSB în acest sezon, situație de care s-a arătat mult mai afectat antrenorul Adrian Mihalcea decât jucătorii săi.
Metaloglobus – Petrolul 1-0 (Purece 74pen)
În sezonul regular, Petrolul o bătuse chiar relaxat pe Metaloglobus în ambele confruntări. De aceea era considerată favorită să o facă și de această dată, chiar dacă era oaspete. În pofida faptului că s-au întâlnit două codașe, meciul a avut un ritm bun, cu multe faze interesante și ocazii la ambele porți. Diferența a făcut-o un penalty de-alea de vine mingea în mână, un șut din colțul stâng al careului izbind de la mai puțin de un metru mâna lui Boțogan. Fiind însă pe poartă, a fost pasibil de penalty. Purece a transformat și astfel avea să consemneze a 3-a victorie a lui Metaloglobus în prima ligă, cu aceste trei puncte mica echipă din București, încă afundată pe ultima poziție, și-a câștigat dreptul de a spera. Înfrângere grea pentru Petrolul, a 2-a consecutivă din play-out, care vine pe loc de baraj și foarte aproape de cel al retrogradării directe. Se zvonise că Eugen Neagoe, care n-a venit la interviuri, fusese aproape să își dea demisia după acest nou eșec, fiind afectat și de dispariția mamei sale.
Csikszereda – FCV Farul 1-1 (Szalay 90+4 / Doicaru 85)
Dacă prima repriză a fost sterilă și nu merită să pierdem timpul în a ne referi la ea, cea secundă a dezmorțit privitorii, arătând mai mult fotbal și inspirație pentru ambii tehnicieni. Echipa gazdă a avut ocazii mai mari, dar tânărul portar Raf. Munteanu s-a aflat în zi bună. În min. 85, Ianis Zicu l-a înlocuit pe Ișfan, de această dată în zi slabă, cu tânărul Doicaru. Aceasta, la prima atingere a mingii, a deschis scorul, cu un lat de pe linia careului mic, după o centrare din dreapta a lui Dv. Maftei. De partea cealaltă, Róbert Ilyés a răspuns pe măsură. În prelungirile partidei l-a introdus în teren pe Szalay, înlocuindu-l pe Végh, iar la prima atingere, acesta a stopat o pasă în careu și cu spatele la poartă a realizat o semifoarfecă spectaculoasă, din care a egalat.
Hermannstadt – FC Botoșani 3-0 (A. Chițu 31, Sg. Buș 59, Dr. Albu 72)
În fine, un joc pe sufletul lui Dorinel Munteanu, ca pentru meciul său 300 în prima ligă. O mai bătuse pe FC Botoșani destul de recent, în penultima etapă a sezonului regular, când a provocat demisia lui Leo Grozavu. Atunci a fost… doar 3-1. Acum a fost un 3-0 mult mai clar, care putea fi chiar mai sever. Oricum, a fost cea mai mare diferență de scor cu care a câștigat echipa din Sibiu în sezonul actual. Deschiderea de scor a venit în min. 31, după o incursiune în careu-stânga a lui Neguț care i-a pasat în fața porții lui A. Chițu, acesta reluând de pe linia careului mic în poartă. A fost al cincilea meci consecutiv în care respectivul a marcat, ultima oară petrecându-se o asemenea succesiune acum șase ani, în 2020/21, izbutită de Koljić la CSU. Tot Neguț a stat și la baza celui de-al 2-lea gol; pasa sa a fost deviată, dar urmărită în careu de Sg. Buș, care a punctat. La al 3-lea gol, apărarea Botoșaniului a fost amețită complet de rapiditatea adversarilor, A. Chițu pătrunzând până aproape de linia de fund, lângă bara dreaptă, pasând înapoi, până la Dr. Albu, care a avut timp să preia și să șuteze plasat din centrul careului. În min. 89, Szabolcs Kovács i-a arătat cartonașul roșu direct lui E. Florescu, după o intrare dură la Aldair Ferreira. Pentru Hermannstadt nu știu dacă este de prea bun bun augur această oprire a sezonului, căci era în formă. Dar oricum, speranțele de salvare rămân întemeiate, mai ales că a revenit și Balaure în teren, după aproape șapte luni de absență.
Unirea Slobozia – Oțelul 2-1 (Espinosa 4pen, Dulcea 54 / Bană 21)
La acest meci, Oțelul a debutat sub comanda noului antrenor, Stjepan Tomas, după demisia lui Gyuszi Bálint. De neînțeles opțiunea conducerii gălățene de a aduce într-un asemenea moment delicat un tehnician străin. Nu că aș contesta priceperea croatului, de care nu știu foarte multe, dar este vorba despre un om care știe prea puține despre fotbalul românesc, iar acest lucru s-ar putea să cântărească mult. Oțelul nu arată deloc bine, este mult sub ceea ce a arătat în sezonul regular, cu excepția ultimelor etape. Meciul de la Slobozia a început rău pentru croat, la un corner de pe dreapta, Luan Santos l-a trântit la pământ pe Dahan, provocând prostește un penalty transformat de Espinosa. Gălățenii au resimțit șocul deschiderii scorului cam un sfert de oră, până în min 20, când același Luan Santos a fost aproape să-și repare greșeala, din careu șutând din voleu la centrarea din dreapta a lui Patrick. Și totuși Luan Santos și-a spălat din păcate un minut mai târziu, când primit o pasă în adâncime, plecând de la limita ofsaidului și pasându-i din stânga careului mic în fața porții lui Bană, care a împins cu piciorul mingea în poartă. A trebuit însă ceva analiză VAR să se constate că brazilianul nu plecase din poziție de ofsaid. A venit rândul Oțelului să încerce să profite de perioada mai bună și ar fi putut prelua conducerea, după ce Andrézinho și-a depășit prin tehnică adversarul cu o preluare-specatol cu spatele, șutând apoi la colțul lung, din afara careului, dar Robert Popa a respins în lateral. În min. 40, arbitrul Andrei Chivulete s-a accidentat la picior, fiind necesar să fie înlocuit de rezerva Vlad Băban. E drept o raritate, dar care s-a întâmplat și în sezonul trecut, în etapa a 18-a, când în min. 75 al partidei Rapid – Petrolul, Florin Andrei, de asemenea accidentat, i-a lăsat locul în teren lui Iulian Dima. Unirea Slobozia a început bine și repriza secundă ca pe prima. Inspirat introdus în teren de Claudiu Niculescu, tânărul Dulcea a izbutit golul care avea să se dovedească a fi al victoriei, intrând în careu prin zona colțului stâng al careului de unde a șutat fără speranță pentru Dur-Bozoancă. Timid, cei de la Oțelul au încercat să egaleze, dar au fost neinspirați, apărarea gazdelor blocându-le cu succes orice tentativă. Prin această victorie, Unirea Slobozia strânge mai tare lupta pentru supraviețuire în Liga I, Oțelul aflându-se la a 4-a înfrângere consecutivă și alunecând în lupta pentru evitarea retrogradării. Mai ales din cauza felului în care arată pe teren.
Cifrele etapei 2 play
Jucători
Debut în Liga I: Ciubăncan (UTA)
Golul 1: Doicaru (FCV Farul)
Antrenori
Meciul 300 în Liga I: Dorinel Munteanu (Hermannstadt)
Debut și prima înfrângere: Stjepan Tomas (Oțelul), devine al 45-lea antrenor străin din Liga I de după 1990
Arbitri
A 400-a linie în Liga I: Valentin Avram (București) devenind al 5-lea asistent care atinge această bornă impresionantă (după Radu Ghinguleac, Sebastian Gheorghe, Octavian Șovre și Vasile Marinescu)
Echipe
Unirea Slobozia a urcat în clasamentul all-time pe locul 76 (depășind pe FC Onești), Csikszereda pe 85 (depășind pe Internațional Curtea de Argeș), iar Metaloglobus pe 104 (depășind pe Corona Brașov, UMT și Aripile CFR Brașov)
Ieșite în evidență din etapă
Dorinel Munteanu 300
Cu prilejul acestei runde, la meciul Hermanstadt – FC Botoșani (3-0), antrenorul gazdelor, Dorinel Munteanu, s-a aflat la al 300-lea său meci în Divizia A, în calitate de antrenor principal. A devenit astfel al 32-lea tehnician care atinge acest onorant număr. Oricum, intrase în istorie și în calitate de antrenor, după ce o făcuse și ca fotbalist, din momentul în care a reușit să câștige titlul național cu Oțelul Galați.
A debutat ca antrenor la CFR Cluj, în 2005 (pe 6 august, Sp. Stud. – CFR Cluj 1-1), pe când era încă și jucător. De altfel, a activat ca antrenor-jucător în trei sezoane, până în 2008, la tot atâtea echipe, amintita CFR Cluj, FC Argeș și SC Vaslui. Dacă tot am pomenit de echipe, 10 este numărul total al celor pe care le-a antrenat pe prima scenă: CFR Cluj în 40 de partide, FC Argeș 18, SC Vaslui 26, Steaua 5, Oțelul 167, Dinamo 4, Astra 9, Concordia 13, Sepsi 5 și Hermannstadt 13. După cum se poate observa, la Oțelul a avut cea mai lungă activitate și singura la care a avut două mandate, unde a și cucerit amintitul titlu, fiind totodată antrenorul principal cu cele mai multe partide all-time pe banca formației gălățene.
Dorinel Munteanu ca antrenor principal în primul eșalon
2005-06: CFR Cluj 30. 14. 8. 8. 36-27
2006-07: CFR Cluj 10. 6. 2. 2. 23-11 (et. 1-10)
2006-07: FC Argeș 18. 4. 6. 8. 13-18 (et. 11-28)
2007-08: SC Vaslui 26. 11. 9. 6. 39-23 (et. 1-26)
2008-09: Steaua 5. 1. 4. 0. 4-3 (et. 13-17)
2009-10: Oțelul 34. 14. 8. 12. 38-38
2010-11: Oțelul 33. 20. 7. 6. 43-25 (et. 1-18, 20-34)
2011-12: Oțelul 34. 15. 7. 12. 34-29
2012-13: Oțelul 6. 1. 2. 3. 8-10 (et. 1-6)
2012-13: Dinamo 4. 2. 2. 0. 8-5 (et. 16-19)
2014-15: Astra 9. 2. 3. 4. 6-7 (et. 20-28)
2018-19: Concordia 13. 2. 4. 7. 10-23 (et. 9-21)
2023-24: Oțelul 39. 12. 17. 10. 42-43
2024-25: Oțelul 21. 5. 9. 7. 17-21 (et. 1-21)
2024-25: Sepsi 5. 0. 1. 4. 3-12 (et. 2pt-6pt)
2025-26: Hermannstadt 13. 4. 2. 7. 18-21 (din et. 20-2pt)
Total: 300. 113. 91. 96. 340-316 / 5 sezoane întregi
A cucerit un titlu (în 2010/11)
Autogol asemănător acum aproape trei decenii
Dacă am crezut că autogolul de… colecție din etapa trecută, când în startul meciului UTA – Hermannstadt, din play-out, Ionuț Stoica a șutat din propriul careu în capul coechipierului său Căpușă, din care mingea a ricoșat în proprie poartă, a pus punct unui asemenea „procedeu”, ne-am înșelat. Iată că după doar o etapă, am asistat la un nou autogol de antologie, de această dată în play-off, la partida Argeș – „U” Cluj. Fundașul stânga al argeșenilor, Borța, a dat o banală pasă înapoi către propriul portar, Căbuz, care vrând să degajeze mingea cu piciorul drept, a atins-o inițial cu piciorul stâng, dându-i o traiectorie neașteptată prin care a trimis-o în proprie poartă. În raportul de joc, autogolul a fost consemnat în dreptul lui Borța! Nu este însă prima oară și probabil nici ultima când arbitrii Ligii I trec aiurea goluri în loc de autogoluri sau îl identifică greșit pe autor. Însă altceva e interesant. În urmă cu aproape trei decenii, a avut loc un autogol asemănător cu cel de-acum de la Mioveni, uitat însă în timp. Nu mă refer la Nicoliță, pe „Santiago Bernabéu”. S-a întâmplat într-o partidă tot din primul nostru eșalon, pe când se numea Divizia A, ediția 1996/97. Era etapa a 14-a, pe 9 noiembrie 1996, gazdă stadionul din Petroșani, unde se întâlneau Jiul și Farul. În ultimul minut al primei reprize, la scorul de 2-0 pentru gazde, fundașul stânga al Farului, Ghișan, presat de un adversar, a trimis o pasă de pe partea sa la propriul portar, asemănătoare cu cea de-acum a lui Borța. Iar portarul, pe numele său Laurențiu Gheorghe, vrând să degajeze mingea, a șutat pe deasupra ei, așa încât aceasta s-a dus în proprie poartă! Scorul s-a făcut astfel 3-0 pentru Jiul, cu care avea să se și termine partida. Enervat atunci în general de prestația echipei sale, dar în mod deosebit de acea gafă, antrenorul dobrogenilor, Marin Ion, a spus după meci ceva de genul: „Foarte bine! Să râdă toți de noi, adversari, suporteri, presă. Asta merităm pentru că ne-am făcut de râs”.
