Prin disputarea ultimelor meciuri de baraj, s-au cam rezolvat toate necunoscutele ediției 2025/26. Doar prin părțile de jos ale fotbalului autohton mai trebuie aflate niște promovate.
Pentru UEFA Conference League
Dinamo – FCSB 1-2 (Karamoko 73 / Dawa 10, Arad 107)
De când a apărut sistemul acesta play-off/play-out mi-am tot exprimat nemulțumirea. Cu atât mai mult de când a fost introdus acest baraj imbecil pentru desemnarea ultimei participante în UEFA Conference League, adică din ediția 2020/21. Am mai explicat de ce este ilogic, concluzionând că doar niște minți strâmbe se puteau gândi să-l adopte, de fapt să-l copieze de la alte minți strâmbe din afară. De aceea nu pot fi acuzat că am venit acum să mă plâng împotriva lui, așa cum am văzut zilele astea că li se reproșează celor care îl contestă. Așa, pentru o logică elementară, echipele din play-out au ajuns acolo pentru că sunt mai slabe decât cele care au ajuns în play-off. Numai că lumea de azi a devenit una în care meritocrația e călcată tot mai mult în picioare, chiar și prin intermediul unor asemenea reguli strâmbe. Barajul ăsta e ca și când în curtea școlii, la final de an, atunci când se dau premiile, sunt scoși în față pentru a fi lăudați și cadorisiți cei care și le-au adjudecat, iar imediat alături de ei ar urma, nu cei cu mențiune, ci cei rămași corigenți! Dacă în sezonul trecut am zis de FCSB că a fost cea mai bună, dovedind asta și pe plan internațional, meritând fără discuții titlul, în cel de față o spun cu aceeași convingere că nu i se cuvenea absolut nimic. Pentru că a fost o corigentă. De aceea, cu ce merita ea să joace un asemenea baraj mai mult nu mai zic decât Dinamo, dar decât Rapid, Argeș sau chiar UTA? Au fost chiar unii susținători ai FCSB care cu decență au recunoscut că favorita lor n-ar fi meritat să joace acest baraj. Totodată mai aud argumentul că „FCSB are coeficient bun și merita să joace în Europa”. Păi în baza acestei logici, ar trebui ca de la început de sezon, un loc să fie direct alocat pentru FCSB, indiferent de ce face în campionat, iar la bătaie să rămână doar celelalte! Ca și când Grasshopper, Anderlecht, Rapid Viena sau alte asemenea echipe care cândva dominau campionatele din țările lor și astfel participau an de an în cupele europene, ar fi trebuit ca pentru totdeauna să rămână ancorate în aceste competiții, chiar dacă participările interne tot mai modeste în ultima vreme nu le mai confereau un asemenea drept.
Dinamo a pus cărămidă cu cărămidă tot sezonul, n-a păcălit fotbalul, n-a beneficiat de arbitraje pro, a construit cu migală și toate acestea fără a avea cei mai în vogă jucători, ca să ajungă acum să depindă doar de un meci pentru a participa în cupele europene, pentru că așa zice acest sistem competițional aberant. Iar în meciul acesta, așa cum de atâtea ori s-a arătat nedrept acest sport numit fotbal, s-a găsit să joace într-adevăr modest. Și gata, au și apărut detractorii lui Željko Kopić, care sunt convins că-l așteptau de mult la cotitură. Dar nici după acest 2-1 nu se poate spune că FCSB a fost extraordinară, căci văd că au prins din nou glas lăudătorii ei care până acum nu știau cum să se ascundă cât mai departe de miștourile celor din jur. A fost doar mai adaptată la cerințele unui asemenea meci și a avut mai mult noroc decât adversara. La Dinamo abia-abia a vrut să intre mingea în poartă chiar și când a marcat. În timp ce la primul gol al FCSB, Dawa, după acel corner de pe stânga, a marcat cu o parte a corpului cu care de obicei faci altceva. Iar la al doilea, așa s-a întâmplat ca la ei să intre un șut obișnuit, căci sunt convins că dacă poziția aceea a lui Arad ar fi avut-o cei de la Dinamo, mingea trimisă s-ar fi lovit de Târnovanu. Nu vreau să mă refer mai mult la acest joc, ci doar să concluzionez că în fotbalul lui Burleanu și Iorgulescu, echipa de locul 8 dintr-un campionat anemic ca Liga I va juca în cupele europene!!!
Pentru menținere / retrogradare
FCV Farul – Chindia 1-1 (Radaslavescu 56 / D. Florea 8) / 4-2 d.l.dep. [Pandele (-), Alibec (+), Rareș Mihai (+), D. Sîrbu (+), Iul. Roșu (-), I.S. Cojocaru (+), Celea (+), Grigorian (+)]
Chindia, o echipă parașutată într-o asemenea situație de sistemul aberant de licențiere al FRF, și-a apărat decent șansele în acest baraj. Ea s-a ridicat mai mult de neputința prelungită a celor de la FCV Farul, mai ales în meciul de la Târgoviște unde fosta campioană a etalat o colecție de gafe incredibile pentru un asemenea nivel. Acum, la Ovidiu, acestea au dispărut, dar a rămas neputința ofensivă plus o doză de ghinion. Pentru că atunci când din peste 40 de șuturi la poartă reușești un singur gol, poți invoca și așa ceva. Partida a început șocant pentru gazde, la primul și unicul atac din prima repriză, cei de la Chindia au deschis scorul. Servit excelent cu o centrare din dreapta de Martac, D. Florea a finalizat cu mult calm cu un șut din fața careului mic. Din fericire pentru constănțeni, golul a venit repede, așa că au avut timp să repare situația. În continuare s-a petrecut exact ceea ce se anticipase încă de la ultimul fluier de la Târgoviște, că atacurile vor curge spre poarta oaspeților. Apropo, ambele echipe și-au schimbat goalkeeper-ii de la primul meci, și bine au făcut, căci astfel au avut porțile mult mai securizate. De multe ori soluția ca under-ul să fie portar se poate dovedi o decizie total neinspirată. Iar portarul Contra a fost chiar cel mai bun om al Chindiei. Se simțea însă stress-ul în jocul gazdelor care nu reușeau cele mai bune variante ofensive în fața unei defensive supra aglomerate. Era 0-1 la pauză și nori negrii veneau dinspre Marea Neagră pentru FCV Farul. Aceeași desfășurare și pe parcursul părții secunde. Se ivea tot mai pregnant amintirea lui Metaloglobus cu Iași de anul trecut. În min. 56 însă, soarta le-a surâs pentru prima oară celor de la FCV Farul, când la o centrare din banda dreaptă a lui Dv. Maftei, Celea a respins stângaci, iar Radaslavescu a șutat plasat, cu pământul, din 17 m, spre bara dreaptă, egalând. Au continuat atacurile spre poarta lui Contra, dar numai transversala i-a fost atinsă atunci când el n-a mai putut apăra, de șutul lui Alibec, în min. 87. Și în cele 30 de minute de prelungiri tot gazdele au avut inițiativa, conștiente că la penalty-uri se putea întâmpla orice. Și oaspeții știau asta, mai ales că erau storși de efort, așa că așteptau loviturile de departajare. Și li s-a făcut pe plac, pentru că s-a ajuns la ele, numai că acolo, zeița Fortuna le-a întors spatele. Au început prost respectivele lovituri, cu ratarea lui Pandele, foarte neinspirat, imitat de Iul. Roșu, tot cu un șut peste poartă, în timp ce oamenii lui Stoican au marcat tot. Că l-am pomenit pe Stoican, mă miram dățile trecute că Petrolul a scăpat de retrogradare după un 1-5 acasă în meciul decisiv, el a reușit să se salveze de la retrogradare fără să câștige vreun joc! Însă celor de la FCV Farul nu că le-a trecut glonțul pe la ureche, a și atins-o puțin. Șansa lor a fost că n-au jucat cu FC Bihor, așa cum ar fi fost normal sau cu cealaltă barajistă din L2, FC Voluntari. Dacă nu învață ceva din această încercare grea dusă până în ceasul al 12-lea, nu cred că va mai avea vreo altă asemenea șansă. Între timp, cei de-acolo au anunțat oficial despărțirea de Flavius Stoican, decizându-se de comun acord încetarea raporturilor contractuale. Bineînțeles că i s-a transmis un mesaj de mulțumire, subliniindu-se că acesta și-a îndeplinit obiectivul stabilit și a acceptat să preia echipa într-un moment dificil. Este așteptat să vină Ovidiu Sabău. Să mai notăm că și Daniel Florea, de la Chindia, după meci și-a anunțat retragerea ca fotbalist, meritând felicitări pentru cariera sa.
FC Voluntari – Hermannstadt 3-0 (Babić 50pen, 75pen, Tolea 90)
FC Voluntari a fost una dintre cele mai bune echipe de Liga 2 prezente la baraj de când există un asemenea regulament. S-a văzut acest lucru și din prestațiile avute în meciurile sale din play-off-ul eșalonului secund. Așa că era de așteptat ca Hermannstadt să aibă viață grea în cele două meciuri. Numai că sibienii, din cele 180 de minute ale celor două partide ale acestui baraj, au jucat doar în 47, perioada când au reușit cele trei goluri la ei acasă. Căci la Voluntari, în afară să se apere, nu au lăsat nimic altceva notabil în memoria colectivă. De partea cealaltă, FC Voluntari a fost creativă, a atacat aproape continuu, încercând felurite scheme ofensive. Păcat de cele două penalty-uri din care a marcat primele goluri, care prin neclaritatea lor au lăsat loc de interpretări. La ambele au existat circumstanțe, însă fără convingerea că au fost 100%. Asta, ca să-și bage necuratul coada și să nu fie bucuria deplină, căci au avut atâtea alte faze frumoase din care ilfovenii ar fi putut marca. Remarcabil David Lazar, de departe cel mai bun al sibienilor, care a făcut minuni în poartă, dar n-a putut de unul singur să evite retrogradarea.
După 3-2 la Sibiu, cei de la Hermannstadt aveau nevoie de cel puțin o remiză pentru a rămâne în prima ligă. Cu gândul ăsta au venit la Voluntari, fiind vizibil de la primul fluier al arbitrului, lăsând aproape total inițiativa gazdelor, mulțumindu-se doar să aspire atacurile lor, mizând că adversarul va obosi la un moment dat și atunci, vor încerca să profite. Numai că această socoteală nu s-a potrivit, căci cei de la FC Voluntari n-au obosit deloc. În min. 49, Schieb a trimis mingea în careu pentru M.Al. Roman, care aflat în duel cu Karō, a fost lovit cu palma peste față de cipriot, moment în care atacantul a căzut. Penalty-ul acordat a fost transformat de fostul jucător al sibienilor Babić. În min. 75, la una dintre numeroasele curse ale lui Guțea, acesta a căzut în careu în momentul în care s-a intersectat cu L. Stancu. Reluările nu au putut confirma clar dacă a existat un contact clar la picioarele atacantului gazdelor. Și de această dată, Szabolcs Kovács a acordat penalty, iar cei de la VAR nu au intervenit, Babić transformând din nou. Nemaiavând ce pierde, abia acum cei de la Voluntari au ieșit la atac, dar total ineficient, arătând că nu erau deloc pregătiți dacă le pica la examen un asemenea subiect. Pe acest fond de dominare sterilă a oaspeților, în ultimele minute, cei de la Voluntari au ieșit pe contraatac, și mai întâi același Guțea a ratat incredibil din poziție de singur cu D. Lazar, pentru ca Tolea, deschis de Petculescu, să marcheze golul descătușării și al revenirii după doi ani pe prima scenă pentru FC Voluntari. Imediat după fluierul final, stările de spirit din cele două tabere au oferit imagini în antiteză totală. Crainicul stadionului a dat tonul celebrului imn „Viața mea o împart alături de Voluntari”, iar tehnicianul Florin Pîrvu era copleșit de emoții înconjurat de jucătorii săi și de câțiva dintre fanii ai gazdelor care au invadat terenul pentru a declanșa sărbătoarea promovării. Iar pentru atacantul slovac Adam Nemec a fost ultimul meci. Cariera sa a cuprins: Dubnica, MŠK Žilina, Erzgebirge Aue, Genk, Kaiserslautern, Ingolstadt, Union Berlin, New York City, Willem II, Dinamo, Pafos și FC Voluntari. În partea cealaltă, tristețe, supărare. Necăjit, antrenorul Dorinel Munteanu s-a retras instantaneu la vestiare, evitând orice contact cu fanii sau camerele de filmat. Jucătorii Sibiului au încercat să se îndrepte către proprii suporteri veniți din Ardeal, dar au fost primiți cu o ostilitate rară de la gardul unde se aflau aceștia. Doar în pielea lui Dr. Albu să nu fii, aflat la a 3-a retrogradare consecutivă, după cele cu FCU Craiova și FC Buzău. Și nici în cea a lui Dorinel, aflat și el la a 4-a retrogradare: cu FC Argeș 2006/2007 (et. 11-28 din 34 etape), cu Concordia 2018/2019 (et. 9-21 din 40 de etape), cu Sepsi 2024/2025 (et. 2pt-6pt din 39 de etape), și acum cu Hermannstadt 2025/2026 (et. 20-9pt, din 39 de etape). Deci niciuna nu i se poate reproșa total. Dacă ești prieten cu el, îi spui: băi Dorinele, nu te amărî, căci nu e doar vina ta. Dacă îi ești dușman, îi spui: băi Dorinele, nu ți-e rușine să mai zici ceva după 4 retrogradări?
