În fiecare stadion există două istorii care se joacă în același timp, una se vede sub lumina reflectoarelor, acolo unde aleargă jucătorii, unde se aud strigătele tribunelor și unde un gol poate ridica într-o secundă un oraș întreg de la pământ., iar cealaltă rămâne ascunsă în lucrurile mici, în gesturile pe lângă care trecem grăbiți, în momentele care altădată se pierdeau odată cu ultimul fluier al arbitrului, dar care astăzi sunt privite cu lupa unei lumi în care fotbalul și banii s-au apropiat atât de mult încât uneori aproape că nu mai știi unde se termină jocul și unde începe tentația.
Un cartonaș galben a fost cândva doar un cartonaș galben, numai că fotbalul modern a adăugat peste toate acestea o umbră nouă, aceea a suspiciunii, iar când această umbră intră pe gazon nu mai pleacă odată cu jucătorii la vestiare. Rămâne acolo, între liniile terenului, și cere răspunsuri. Iar fotbalul, acest joc care a supraviețuit războaielor, regimurilor și generațiilor de oameni, are o singură comoară pe care nu și-o poate permite să o piardă: credința că ceea ce se întâmplă pe teren este adevărat.
Cum să blătuiești la pariuri
Fotbalul românesc se află din nou în fața unei oglinzi incomode, cu o anchetă în care apar numele lui Damjan Djokovic și Ioan Ivașcu, ajunsă oficial în atenția Departamentului de Integritate și Antifraudă al FRF și trimisă către Comisia de Etică și Disciplin. Momentan nu este o condamnare și nu poate fi tratată astfel înainte ca procedurile să fie încheiate. Dar aici există și un alt adevăr, unul pe care fotbalul nu îl poate evita, atunci când apar asemenea dosare, problema nu mai este doar a celor chemați să răspundă, ci a întregului sistem care trebuie să demonstreze că are puterea de a se verifica singur.
În cazul meciului Botoșani – CFR Cluj, faza în care Djokovic a primit cartonaș galben în minutul 77 a devenit una dintre secvențele analizate în cadrul anchetei. Poate fi o simplă fază de joc sau poate face parte dintr-o imagine mai largă pe care instituțiile încearcă să o lămurească, dar faptul că o astfel de fază ajunge să fie analizată spune ceva despre fragilitatea încrederii în fotbalul de astăzi. Ce ne spune, de fapt? Că acolo undeva e un sistem găunos, care permite, care corupe, care cheamă fotbaliști și oameni să trântească faze, neobservate, doar pentru a-și umple unii conturile. Fotbalul nostru e plin de suspiciuni de genul ăsta, au apărut fel și fel de conducători, fără niciun background, care joacă la pariuri de rup. N-o spunem noi, o spun cei de lângă ei. Ce ne facem cu oamenii ăștia, cum îi excludem, cum scăpăm de ei? Nu vi se pare că au împânzit fotbalul nostru, degeaba ne spune Varga că îi dă afară, că se duc în altă parte.
Ați uitat de Metaloglobus?
Au existat și alte momente în care lumea fotbalului românesc a fost obligată să privească spre această zonă sensibilă, iar cazul Metaloglobus a fost unul dintre episoadele care au arătat că problema nu poate fi ignorată sau împinsă la marginea terenului, ca și cum ar aparține altora. Ar fi o naivitate să credem că o singură anchetă poate închide toate discuțiile despre influența banilor din pariuri asupra jocului. Acolo unde există sume uriașe, acolo unde există posibilitatea unor câștiguri rapide și acolo unde un detaliu de câteva secunde poate avea o valoare financiară, tentația va exista întotdeauna. Și la Metaloglobus au fost prinși cu mâța-n sac, văd că echipa n-a pățit nimic, au dat-o pe un maseur dubios, apoi s-a stins scandalul, iar echipa își desfășoară activitatea normal.
De aceea, instituțiile trebuie să fie cu un pas înainte, iar cluburile trebuie să înțeleagă că protejarea imaginii nu înseamnă ascunderea problemelor, ci rezolvarea lor. Fotbalul poate supraviețui unui sezon slab, unei retrogradări sau unei generații pierdute. Dar supraviețuiește mult mai greu momentului în care copilul din tribună începe să întrebe dacă ceea ce vede pe teren este cu adevărat ceea ce pare.
