53. Atâtea goluri a încasat România de la Slovenia, practic, la aproape fiecare fază, slovenii ne-au dat gol. 2 zile mai târziu au venit alte 41 de la Ungaria, adică marți, ieri, 13 iulie. Iar dacă punem lângă ele și cele 44 primite de la Suedia, tabloul devine imposibil de cosmetizat. Vorbim despre o generație care a avut un turneu prost, despre un handbal românesc care nu mai poate ține pasul cu Europa, iar scorurile au început să fie atât de violente încât nici măcar nu mai provoacă indignare. Au devenit aproape normale și cred că ar trebui să ne sperie un pic mai mult.
De ani întregi ne agățăm de speranța că „vine generația următoare”, ea vine, joacă un European sau un Mondial și descoperă că adversarii nu mai practică același sport. Aleargă mai repede, gândesc mai repede, decid mai repede și greșesc infinit mai puțin, iar România nu mai pierde la limită, România este scoasă din joc înainte ca meciurile importante să intre în ultimul sfert de oră. Și observ că nimeni din handbal nu-și pune întrebarea aia grea, care doare, oamenii de acolo nu par dispuși să se uite cu adevărat în oglindă. Cât mai putem trăi din legenda unui sport pe care, cândva, îl dominam? Pentru că legenda încă există, realitatea s-a schimbat, iar în clasamentele europene nu intră trofeele din anii ’60, ’70 sau ’90, intră ceea ce produci azi.
Vinovați? Ce rost mai are?
Cel mai comod ar fi să căutăm vinovați pe banca tehnică sau în vestiar, să spunem iar și iar că selecția n-a fost bună, că pregătirea putea fi alta sau că un portar mai inspirat schimba soarta unui meci. Numai că niciun portar din lume nu poate apăra când apărarea se rupe la fiecare atac, iar niciun antrenor nu poate recupera în două luni ceea ce sistemul n-a construit în 10 ani. Adevărul e dureros, că țara noastră produce tot mai puțini handbaliști capabili să joace la nivelul pe care îl cere handbalul european. Campionatele de juniori au pierdut din intensitate, multe cluburi supraviețuiesc de la un sezon la altul, arbitrii sunt scuipați de părinți, la juniori e jale, cu meciuri de 2 lei, iar dezvoltarea jucătorilor depinde mai degrabă de norocul de a nimeri la omul potrivit decât de un mecanism bine pus la punct. În tot acest timp, țări pe care le priveam cândva de sus au investit metodic, au construit academii, au format antrenori și au ajuns să ne trateze ca pe un adversar accesibil.
138 de goluri și acasă…
Nu întâmplător România a primit 138 de goluri în trei meciuri cu Suedia, Slovenia și Ungaria. Cifra asta spune mai mult decât toate comunicatele optimiste care vor urma după încheierea turneului. Vor apărea, inevitabil, explicațiile despre lipsa experienței, despre emoțiile unui Campionat European sau despre faptul că adversarii au avut o generație excepțională. Doar că nu v-ați săturat, că atunci când aceeași poveste se repetă aproape la fiecare competiție, explicațiile încetează să mai fie explicații, la noi avem cultura scuzei. Ne scuzăm din orice, că era cald în sală, că aerul condiționat era doar la poarta lor, că ne-a copleșit nivelul handbalului, se vor găsi scuze pentru absolut orice.
Cel mai trist la noi e că generațiile vin și pleacă, iar orice echipă poate prinde un turneu slab, dar cel mai grav este că România nu mai pare capabilă să reducă distanța față de elite. Parcă alergăm pe o bandă care merge în sens invers, noi facem câțiva pași înainte, Europa face 10-20, chiar. Și imaginea cea mai dureroasă nu este cea a unui jucător român cu capul plecat după încă un gol primit, e imaginea unei săli din Cluj care a venit să vadă viitorul handbalului românesc și a descoperit, de fapt, cât de departe este prezentul nostru de viitorul altora. De fapt, a văzut o execuție în public!
Poate că locurile 9-12 nu reprezintă o tragedie pentru o generație, dar ar fi o tragedie pentru handbalul românesc dacă și după acest turneu vom spune că „nu e chiar atât de rău”. Vă spun eu că este, iar scorurile de la European nu sunt o întâmplare, ci oglinda spartă a acestui sport, unde nu se mai pricepe aproape nimeni. Poate ar trebui să împrumutăm niște metodiști de afară, că școala noastră a expirat!
