Ne-am învățat cu metehnele fotbalului nostru, unde există o tehnică veche, aproape instituționalizată, prin care o problemă administrativă este transformată într-una sportivă, pentru că este mult mai simplu să spui că antrenorul este prost decât să explici de ce salariile întârzie, de ce jucătorii vor să plece, de ce apar notificări și de ce oamenii aduși să muncească pentru club ajung să-și ceară banii prin acte și avocați.
Antonio Folha ne-a oferit acum o bucată din acest puzzle, iar povestea lui e gravă și nu mai poate fi îngropată sub o insultă aruncată într-un moment de nervi. Portughezul spune că, după numai 3 zile de la sosirea în Gruia, a descoperit că realitatea CFR-ului nu semăna aproape deloc cu ceea ce i se prezentase înainte de semnarea contractului: jucători care doreau să plece, salarii neplătite, transferuri care nu puteau fi înregistrate și o atmosferă în care întrebarea principală nu mai era cum să construiești o echipă, ci cine va mai rămâne suficient de mult în club pentru ca acea echipă să poată fi construită.
Niciun ban, doar minciuni
Folha spune că el și stafful portughez nu au primit niciun euro pe perioada în care au lucrat la CFR Cluj. Varga l-a atacat imediat după despărțire, acuzându-l că este „un antrenor de doi lei”, că nu a făcut suficientă pregătire fizică și că jucătorii s-ar fi plâns de el, iar înfrângerea cu Tromso, acel 0-5 care a pus capăt aventurii portughezului în Gruia, a devenit argumentul perfect pentru schimbarea antrenorului. Doar că apare o fractură de logică, Varga vorbește despre fotbal, Folha vorbește despre bani. Varga vorbește despre pregătirea fizică, Folha vorbește despre jucători care trimiteau notificări pentru a rupe contractele.
La fel și în cazul presupusei absențe de la antrenament care ar fi stat la baza rezilierii contractului: dacă portughezul spune că este o minciună și că are dovezi, atunci răspunsul nu ar trebui să fie o nouă jignire, ci dovada concretă a abaterii pentru care a fost dat afară.
Fantoma Unirii Urziceni și a Astrei
CFR Cluj nu este încă Unirea Urziceni și nici Astra Giurgiu, iar comparația nu trebuie dusă până la capăt doar pentru efectul dramatic, însă fotbalul românesc are deja două exemple care ar trebui să-i facă pe toți patronii extrem de atenți la momentul în care performanța sportivă începe să fie susținută de o construcție financiară tot mai fragilă.
Unirea a ajuns campioană, a jucat în Liga Campionilor și a dispărut aproape la fel de repede după ce mecanismul financiar care o susținea s-a rupt. Astra a devenit campioană, a jucat în Europa și a ajuns, după ce banii și stabilitatea au dispărut, într-o situație din care nu a mai putut reveni.
CFR are o istorie mult mai solidă, are suporteri, are infrastructură, are tradiție recentă de performanță și, mai ales, are încă acces la competițiile europene, ceea ce îi permite să producă venituri importante, doar că riscă să se prăbușească la fel ca Urziceni sau Astra.
Varga și toate gogomăniile
Poți să spui ce vrei tu despre Folha, dar portughezul a pus-o acum public, dacă a muncit 63 de zile, de ce spune că nu a primit niciun euro? Atunci „papagalul” pe care Varga l-a trimis înapoi în Portugalia este, în realitate, încă un om care pleacă de la CFR cu o poveste despre un club în care lucrurile nu au funcționat așa cum ar fi trebuit. De fapt, din toate minciunile astea, că vine un președinte elvețian, că vin banii, că vin jucători, ajungem la concluzia că marele papagal este Varga. Uitați-vă la Șumudică, a venit la echipă și nu are încă o săptămână, dar deja ar vrea să plece, după ce a văzut că în Gruia nu mai curge nici apă la cișmea. La CFR miroase a faliment și nu doar că miroase, dar cred că e instalat deja!
