În sportul rege au existat genii care își priveau adversarii de sus, superstaruri convinse că lumea se învârte în jurul lor și atacanți care intrau pe teren cu un orgoliu cât stadionul. Numai că Vini jr pare să fi dus această artă într-o zonă în care spectacolul fotbalistic riscă să devină secundar. Brazilianul poate să-ți facă fundașul să caute mingea și după ce faza s-a terminat, să rupă ritmul unui meci și să inventeze o ocazie din nimic, dar are și un talent aparte de a transforma orice dispută într-o demonstrație personală de nemulțumire. Îl privești jucând și te gândești că fotbalul a primit un artist; îl urmărești în momentele de conflict și te întrebi de ce artistul simte atât de des nevoia să se certe cu publicul, cu adversarii sau cu lumea întreagă.
Acum, între personalitate și proastă creștere există o graniță, iar între încrederea în propriile calități și impresia că toți ceilalți sunt niște figuranți se cască o prăpastie. La Vini jr, tocmai granița asta dispare prea des din peisaj.
Degeaba ai talent
Real Madrid i-a oferit scena pe care visează să ajungă orice copil care începe fotbalul cu o minge și o poartă improvizată. Vini a crescut, a devenit decisiv în meciuri uriașe și a demonstrat că nu este doar un sprinter cu fente, ci un fotbalist capabil să schimbe destinația celor mai importante trofee. De când s-a operat ca un fotomodel sau actor, omul pare că și-a pierdut complet simțul realității și a devenit un nesuferit. Îi bate lejer pe alde Luis Suarez, Diego Costa sau Pepe. În loc ca discuția să rămână la driblinguri, goluri și contribuția lui la jocul madrilenilor, atenția se mută frecvent către gesturi, proteste și conflicte.
Rasismul nu scuză totul
Brazilianul a fost ținta unor atacuri inacceptabile, iar cei care au crezut că pot transforma culoarea pielii unui fotbalist într-o insultă nu merită indulgență. Rasismul trebuie condamnat fără echivoc, iar responsabilitatea cluburilor, autorităților și organizatorilor este să-l combată, nu să aștepte ca următorul scandal să dispară din știri. Doar că el abuzează de rolul de victimă și pare că are ceva cu persoanele albe, de fapt, nu, cu toți, și pe japonezi și pe chinezi, pe toți îi vede ca dușmani, ca oameni care îi vor răul, aici pare că a intervenit o mică paranoia.
Să-i acordăm, așadar, trofeul imaginar. Să-i punem pe masă coroana, să-i pregătim covorul roșu și să anunțăm festivitatea: Vini jr, number one all time! Am tot căutat, m-am tot gândit, dar este cel mai nesuferit fotbalist, nu găsesc altul mai neînțeles. Uitați-vă la ce a făcut sâmbătă, când marchează, dar ia roșu, pentru că în faza din care marchează îl trage de păr pe un adversar. Uitați-vă la reacțiile lui, dacă astea sunt de fotbalist fără probleme, atunci trebuie să citim manuale de psihiatrie. Așa că eu îi ofer o distincție personală ironică lui Vini jr, a cărui atitudine publică stârnește controverse pe măsura talentului.
