Nu! Echipa n-are nevoie de psiholog! Psiholog e Iisus Hristos, psiholog e Sfânta Cruce. Psihologii sunt numai pentru oameni bolnavi! Vintilă să-și ia psiholog la echipa lui, dacă vrea. Aici eu sunt stăpânul!
Cam așa a cuvântat Întâi-stătătorul! La 24 februarie 2020! Discursul pare de la o mie cinci sute și ceva. Lemnele sunt pregătite, rugul a fost înălțat, iar ereticii vor arde în fața mulțimii. Nu pentru că au făcut egal cu Chindia și cu Clinceniul, ci pentru că au adus vorba despre psiholog. Lucrarea diavolului la echipa Domnului? Niciodată! Lucifer, Belzebut, Aghiuță, Ucigă-l Toaca, sau cum s-o mai numi, se poate întrupa sub diverse chipuri, iar psihologul e unul dintre ele. Piei, satană!
Inchizitorul din Pipera habar n-are că oamenii bolnavi merg la psihiatru, nu la psiholog. Pentru el e totuna. Omul trăiește în Evul Mediu, sau măcar cu o sută de ani în urmă. E convins că Florinel nu mai joacă bine pentru că se „împreunează” prea des, nu o dată pe săptămână, ca „ăia de la CFR”. „Ăia” de aia sunt buni, că le dă Petrescu inclusiv tactica și graficul „împreunării” cu muierile personale. Vintilă cere psiholog și de aceea va fi în curând în flăcări, cu toată angajarea lui, cu câteva luni în urmă, pe criterii exclusiv confesionale.
Preparatorii fizici, nutriționiștii, psihologii și tot acest personal auxiliar, TESA de pe vremuri, dacă vreți, care a invadat de vreo două decenii peisajul fotbalului mare, nu face două parale. Crucea, smerenia, barba încâlcită lui Tudor, icoanele, iată adevăratele valori! Fotbalistul modern, cu care bigotul vrea să câștige campionate (și iată că nu câștigă!), să ia zeci de milioane (și iată că în ultima vreme nu prea mai ia!) și să zburde pe marile arene europene (și iată că el se împiedică la Guimaraes), cam așa trebuie să arate. Smerit, împreunându-se doar săptămânal și cu pregătirea mentală desăvârșită doar cu ajutorul litaniilor și al psalmilor.
În mod cert, orice echipă din lumea asta are nevoie de psiholog. Dar un astfel de delir mistic are nevoie neapărat de un psihiatru! De o cămașă de forță, de orice altceva care-l poate opri să se comporte la un club de fotbal ca un stareț într-o mânăstire unde călugării se roagă necontenit și ies din chilii doar ca să dea la sapă, fiindcă altfel nu au ce să mănânce.
Vorbim despre un om care spune mereu ba că-și taie capul, ba că se spânzură. Dramatic e că o astfel de gândire neelectrificată e propovăduită de multe televiziuni, care bat mătănii ca să-i prindă predicile în direct.
În oceanul de non-cultură în care Vulpița și Viorel fac rating-uri astronomice fără însă să pună pe nimeni într-un pericol real și imediat, asemenea cuvântări mistice cad de-a dreptul periculos. Într-adevăr, e echipa lui, el e stăpânul, dar nu e nimeni obligat să asiste la asemenea formă de înapoiere propagată insistent în niște vremuri în care credeam că ne îndreptăm spre cu totul altceva.
Va avea curajul Vintilă, atunci când va simți dogoarea flăcărilor, măcar să rostească inofensivul „epour si muove”? Măcar atât!
