Rar mi-a fost dat să văd un prefăcut atât de mare ca acest Webó, cel care a provocat scandalul artificial de la meciul PSG – Istanbul Bașakșehir, pentru care ar fi meritat să i se impute toate daunele rezultate și totodată să i se aplice o suspendare pe vreo câteva luni, pentru a avea timp să reflecteze bine asupra consecințelor unor asemenea gesturi.
Individul nu s-a mulțumit doar să provoace scandalul de la fața locului, dar nici apoi, la rece, nu s-a potolit. În primul rând nu a căutat să se informeze despre sensul termenului „negru” din limba română. De fapt, negarea contraargumentelor este ceva specific majorității „corecților politic”, ei fiind conștienți că acestea îi desființează imediat, iar astfel ar pierde asemenea momente unice, când devin centrul atenției publice. De-aia și țintesc VIP-uri adevărate gen Alain Delon sau momente foarte mediatizate, precum meciul de pe Parc des Princes. Reacția ulterioară a acestui camerunez n-a făcut decât să-mi confirme bănuielile enunțate într-un material anterior, în care am scris că la Paris s-a dat în spectacol, mai ales din considerente pur mediatice. Și trebuie să recunosc că i-a ieșit, chiar și peste așteptările lui. Astfel, numele și fotografiile lui sunt de câteva zile în toată mass-media internațională, iar numeroși ziariști continuă să-l caute. A devenit un erou. Unul de carton, pentru noi cei care știm că regele-i gol. Dar pentru restul? Astfel și-a putut permite să ofere declarații de o ipocrizie pură, potrivit cărora, vezi Doamne, a avut nevoie de psiholog ca să-și revină din șocul provocat de brigada română, la acel minut 16, prescriindu-se pastile pentru a trece peste asemenea încercare!!! Ei nu mă-nebuni! Avea regretatul meu frate o vorbă pentru asemenea situații: „mi se umple de lacrimi, mi-e rușine să spun ce”. Ceea ce tot face Webó de câteva zile încoace este ceva identic cu acele simulări în careu, prin intermediul cărora jucători lipsiți de fair-play cerșesc penalty-uri. Se știe, regulamentul pentru așa ceva impune acordarea cartonașului galben. Cum sunt mai multe asemenea simulări, două „galbene” înseamnă „roșu”. Însă Pierre Achille, căci acestea sunt prenumele lui, nu pomenește nimic-nimic despre gestul său în contradicție cu prevederile regulamentului prin care a atras atenția arbitrilor români asupra sa și a primit cartonașul roșu (șters apoi de slugărnicia UEFA). Ce este mai grav, că prin această simulare continuă pe care o practică, va distruge niște cariere.
Și apropo de asta, am văzut tot felul de reacții pe net, atrăgându-mi atenția cele care exprimau ideea că Sebastian Colțescu nu merită apărat, primind de fapt ceea ce a meritat, deoarece prin atitudinea lui sfidătoare caracteristică a nenorocit o mulțime de meciuri din fotbalul intern, tot din cauza lui fiind suspendați pe nedrept o destui jucători și antrenori. Nu-i contrazic, chiar asigurându-i că arbitrul craiovean nu-mi este printre cele mai simpatice personaje din fotbalul românesc, criticându-l adesea pentru ieșirile sale din decor. Așa cum este posibil ca și pe Ovidiu Hațegan să-l fi ajuns blestemele nord-irlandeze. Dar acestea sunt o altă speță, cum zic avocații. Eu invoc doar motivul de-acum pentru care întreaga brigadă românească va avea de suferit aiurea, fără a avea vreo vină, iar în locul lui Colțescu, Hațegan și al celorlalți ar putea fi oricine. Iar UEFA actuală, așa cum o știm, cu siguranță că nu-i va ierta, de fapt sentința este deja luată, se face referință la ea la timpul viitor doar pentru naivii care își închipuie că va exista o judecată corectă.
Da, UEFA este la rându-i ipocrită, provocând tot mai multă greață prin tot ceea ce întreprinde, fiind orice, numai ceea ce vrea ea din răsputeri să pară, nu: echilibrată și apolitică. Se vede cât se poate de clar că este total aservită politic unor grupuri dubioase de interes care la ora actuală fac cărțile lumii, din vorba cărora nu se abate niciun pas. Astfel, de ani buni, „corectitudinea politică” este principala sa ordine de zi, în care a investit numeroase resurse. Pentru aceasta, calcă totul în picioare, dând la o parte chestiuni mult mai importante pentru fotbal, cum ar fi, ca să dau un exemplu, introducerea VAR la toate competițiile pe care le păstorește, nu doar Liga Campionilor, lipsa banilor fiind ultimul lucru pe care l-ar putea invoca. Dacă ar fi fost și la Liga Europa implementat sistemul, poate că nu ar mai fi existat acum „cazul Bastien”.
Acest comportament inchizitor pe care îl practică astăzi instituțiile „corectitudinii politice”, ai căror șefi au multe butoane în mână la această oră, nu va rămâne fără consecințe. Unele foarte periculoase. Vor apărea reacțiuni, ca să dau doar un exemplu ce înseamnă asta, vor deveni tot mai puternice partidele extremiste și reacțiile acestora.
