Două decenii au fost suficiente pentru a coborî România de pe locul 11, la Sydney 2000, pe 47, la Rio 2016, într-un clasament întocmit după numărul medaliilor olimpice, în special a celor de aur.
Prăbușirea sportului nostru a început, însă, cu ceva ani înainte. Iar căderea a fost accelerată (și) de stilul pompieristic promovat de unii miniștri trecători.
Firește că România nu este singura țară în care sportul s-a rostogolit la vale, în timp. Cuba, de pildă, a fost pe 9 la Sydney, respectiv pe 18 la Rio. Iar alții au pățit-o și mai rău, prăbușindu-se de pe 18 pe 66, cum e cazul Bulgariei, sau de pe 32 pe 78, cum i s-a întâmplat Austriei! Există, însă, și exemple diamentral opuse.
OPINIE / MARIAN BURLACU SCRIE DESPRE IMPLICAREA ȘTIINȚEI ÎN SPORT: Oare de ce canotajul are rezultate, iar alte discipline nu?
Adică al unor țări care s-au ridicat în sport. Iar un caz interesant este al Australiei. Poziționată pe locul 32 la ediția din 1976 a Jocurilor, de la Montreal, țara-continent de la antipozi n-a rămas impasibilă. „Suntem o națiune mare, cu resurse.
Cum e posibil ca ai noștri sportivi să nu câștige nici măcar un titlu olimpic?”, s-au întrebat imediat oficialii australieni. Și n-au stat pe gânduri, înființând la Canberra, în capitala federală, Institutul Australian al Sportului (Australian Institut of Sport – AIS).
Cumpără Revista 100% Sport România nr. 49 | Februarie 2021 | Varianta digitală!
Unul care, în timp, a devenit o adevărată „fabrică” de campioni. Inaugurat în 1981, AIS are statutul de agenție guvernamentală, implicând nu numai specialiști în sport, ci și oameni de știință, precum și instructori militari. Și așa a ajuns Australia să ocupe locul 10 după medalii la ediția 2016 a Jocurilor Olimpice.
Australia implică știința în sport
Printre ultimele realizări ale AIS a fost să-și deschidă o filială europeană la Varese, în 2011. Una în care să-și pregătească și sportivii din lotul de canotaj. În Italia, adică exact în țara unde se antrenează, tot de câțiva ani, și canotorii români. Departe de bărcile care stârnesc valuri pe Snagov. Oare să fie o coincidență?
Aș spune că nu. Și susțin asta fiindcă știu că Federația Română de Canotaj a fost (și cred că încă mai este) una dintre puținele care se baza pe serviciile Institutului Național de Cercetare pentru Sport. Adică, precum australienii, apela la implicarea științei în sport.
Fiindcă, paradoxal, România deține un organism asemănător cu AIS. Și nu de ieri, de azi. Diferența e făcută de importanța pe care i-o acordă statul, implicit de fondurile și mijloacele de care beneficiază.
