MEMORABIL A FOST MECIUL, NU ARBITRAJUL
Așadar, să ne ascuțim cuțitele, să ne pregătim să producem răni cât mai adânci, să căutăm sarea pentru a o presăra pe ele. După crimele de război, după atacurile nucleare, după genociduri, (sau poate că pe același plan cu ele, ba chiar mai sus) stă, în ochii multora dintre noi, faza din minutul 53, de pe Anfield Road, când Istvan Kovacs a prejudiciat grav umanitatea, nedând un penalty pentru gazde.
Scaun electric? Rug? Ghilotină?
Se titrează, se supratitrează, se pun poze din toate unghurile. Oameni buni, dear Sirs (mai ales englezii reclamă), voi nu vedeți cum Carvajal îl împinge pe Nunez? Era 2-3, moment crucial, dacă se făcea 3-3 din penalty nu mai avea cum să se termine 2-5. Vedeți dacă funcționează scaunul electric, sau dacă sunt lemne destule pentru rug, sau, dacă se preferă ghilotina, îngrijiți-vă să fie bine ascuțită!
Ce iese în evidență din acest meci?
Ne pierdem mințile! Dacă după un asemeea meci, care cu sigranță va fi mereu un capitol important din istoria fotbalului, noi vorbim atât de mult despre arbitraj, înseamnă că ni s-a modificat codul genetic, că nu mai avem control asupra ordinii importanței lucrurilor. E mai important arbitrajul brigăzii române (Kovacs, Marinescu, Artene, Feșnic) decât imensele gafe comise de cei mai buni doi portari din lume? E mai semnificativ acel penalty decât că într-un meci care e reeditarea celei mai recente finale a Ligii Campionilor (chestiune care presupune nu doar valoare maximă, ci și un prnunțat echilibru de forțe) se ajunge de la 2-0 în minutul 20 la 2-5 în minutul 67?
Din fericire, acestea sunt lucrurile care vor rămâne în istorie, nu arbitrajul. Nu Istvan Kovacs și nu prin lucruri negative. Dacă era atât de penalty cât se pretinde de către apărătorii universali ai deontologiei, atunci intervenea VAR-ul (erau doi italieni acolo) și punea lucrurile la punct. Și am fi spus că pe Kovacs l-a corectat arbitrajul video, ceea ce nu e o raritate, ci se întmplă în fotbalul mare destul de des. Dar VAR-ul n-a scos o silabă, a lăsat la latitudinea omului cu fluierul din teren aprecierea fazei și asta înseamnă că n-a fost chiar atât de penalty cât de sfâșietor urlăm unii dintre noi că ar fi fost.
Din Qatar pe Anfield
Două lucruri ar mai fi de spus. Primul, că pentru Kovacs (rezervă de șapte ori la recenta Cupă Mondială, fără o secundă petrecută în teren în Qatar) și pentru brigada sa a fost mult mai importantă prezența la acest meci decât la oricare dntre cele 48 de partide din grupele CM, unele dintre acestea de-a dreptul plictisitoare.
Chestiuni importante și detalii
Al doilea lucru este că n-am scris ceea ce tocmai citiți nici în calitatea (notorie deja) de mare admirator al Realului, pretinsul beneficiar al penaltyului neacordat, și nici în calitatea de compatriot cu Istvan. Am scris ca persoană care-și dă seama cu tristețe că ne pierdem reperele și nu mai știm să ne dăm seama ce e cu adevărat important și ce e doar detaliu colateral.
