Opinie Ionuț Coman | Dan Petrescu, antrenor de Superligă

Vestea finalului de sezon în Superligă! Dan Petrescu se întoarce acasă. Normal, tot la CFR Cluj. Echipa cu care a câștigat patru titluri de campion. Revenirea sa este lăudată de toată lumea. Și este privită ca o mare lovitură dată de clujeni.

Dar ce nu spune nimeni? Că Dan Petrescu a eșuat din nou peste hotare. Fostul mare internațional a bifat o nouă experiență nereușită în străinătate. Și nu a fost prin vreun campionat de top din Europa. Ci în Coreea de Sud, la o echipă care se remarcă printr-un buget generos.

Bun doar acasă

Pe plan intern, Dan Petrescu este un antrenor imens. Cel puțin în ultimul deceniu. A cucerit titlu după titlu cu CFR Cluj. Cu fotbalul său sărăcăcios, dar eficient. Și cu un club bine organizat, din toate punctele de vedere, în spate. Multe scandaluri cu arbitri, contre cu adversarii și declarații de multe ori hilare.

Același stil care-i adusese performanțe inimaginabile cu micuța Unirea Urziceni. Ba chiar a bifat și ceva rezultate prin Europa. Rezultate care au cam dispărut însă în ultimele mandate. Așa că prezența sa pe banca tehnică a ardelenilor va fi un mare atu. Și în ultimele etape din acest play-off, dar și în perspectiva campionatului viitor.

Din eșec în eșec

Pe plan extern, are puține. Promovarea cu rușii de la Kuban Krasnodar în prima ligă. Și o Cupă a Chinei cu Jiangsu Suning. Ambele trofee cucerite în urmă cu mai mult de un deceniu. În rest, eșec după eșec. Wisla Cracovia, în Polonia. Dinamo Moscova, în Rusia. Al-Arabi, în Qatar. Al-Nasr, în Emiratele Arabe Unire. Guizhou FC, în China. Kayserispor Jeanbuk-Hyundai Motors, în Coreea de Sud.

O listă lungă, care confirmă un adevăr dureros. Dan Petrescu este un antrenor de România și atât. A avut numeroase șanse să demonstreze ce poate la echipe din străinătate. Și le-a ratat. Așa că visul său de a antrena în Anglia pare din ce în ce mai departe.

Fără naționala tricoloră

Și încă un lucru. Relația cu echipa națională tricoloră. Una existentă ca antrenor doar la nivel declarativ. Chiar dacă a făcut istorie ca jucător pentru reprezentativa României, nu s-a încumetat să meargă mai departe.

A fost mereu în cărți pentru rolul de selecționer. Dar, când s-a ivit ocazia, a refuzat. Ultima oară a acuzat salariul mic. Corect, câștigă mai mult ca antrenor al unei echipe de club. Dar asta se întâmplă peste tot. Să accepți să antrenezi naționala țării tale este o chestie de onoare, nu una financiară.