Această rundă care a coincis cu alerta masivă legată de posibile dezastre climaterice, inclusiv un ciclon, care din fericire s-au dovedit doar furtuni în pahare cu apă dar au și decredibilizat instituțiile meteo, a adus stricăciuni doar unora dintre favorite, mai ales în partea de început a etapei.
Căci la finalul ei, rezultatele au revenit spre normalitate.
Petrolul – Hermannstadt 4-1 (Ricardinho 6, M. Rădulescu 11, 26, Grozav 63 / Sg. Buș 48)
Un rezultat cu totul neașteptat. Pentru că nici Petrolul nu obișnuiește să câștige și nici Hermannstadt nu obișnuiește să piardă la un asemenea scor. Însă a fost ziua aceea, când uneia dintre echipe, în cazul de față Petrolul, i-a ieșit aproape totul, iar celeilalte, în cazul de față Hermannstadt, mai nimic. Faptul că este cea mai clară victorie a Petrolului de când a revenit pe prima scenă spune multe.
Mai spune ceva și faptul că scorul a fost deschis foarte repede și chiar de un fundaș. În acest meci s-a confirmat că Mihnea Rădulescu are potențial, așa încât galben-albaștrii se pot baza pe el. Și îmi confirmă cele spuse sau scrise în multe rânduri, că aceia care conduc destinele acestui club de tradiție să se uite mai atent în propria ogradă decât să aducă străini la kilogram.
Tânărul jucător s-a aflat la prima sa „dublă” și astfel poate fi considerat unul dintre artizanii acestui succes clar. În urma acestui succes, Petrolul se simte foarte bine în clasament și are o cu totul altă cotă la „bursa fotbalistică națională” față de cea de pe vremea când pierdea cu Dinamo la același scor cu care a învins-o acum pe Hermannstadt.
Dinamo – FC Botoșani 2-2 (Selmani 28, Politic 70 / L. Fülöp 76, E. Florescu 85pen)
Unul dintre cele mai ciudate meciuri de la începutul acestui sezon a fost cel de pe Arcul de Triumf, dintre Dinamo și Botoșani. După prima repriză, aveai impresia că Dinamo va face scor, cele două goluri marcate până atunci fiind doar preambulul. Totodată, nu-ți mai găseai epitetele negative pe care să le reverși asupra jocului Botoșaniului dar și a filosofiei sale despre fotbal din ultima vreme. Ori în partea a doua, lucrurile s-au schimbat radical, oaspeții având o revenire pe cât de neașteptată, pe atât de spectaculoasă. Și asta după ce Dinamo avea punctaj maxim pe teren propriu, iar unii fani mai exaltați se gândeau, nici mai mult, nici mai puțin, la titlu! Poate de aceea mulți dintre aceștia mai fără discernământ, nu mai aveau mult ca să coboare în dreptunghiul verde ca să le ceară socoteală oaspeților, de cum au îndrăznit să le ia punct să-i încurce pe favoriții lor. Acele scene, dar mai ales aceea în care asistentul Cosmin Bojan a fost la câțiva centimetri de a fi lovit de un scaun rupt și aruncat din tribune de un mizerabil, care este posibil să-l fi nenorocit pe viață, dacă nu chiar să-l fi omorât. Pe același Arc de Triumf, nu cu mult timp în urmă, aceiași fani dinamoviști, dacă nu o fi fost chiar același, au aruncat cu un pahar cu lichid în capul altui asistent.
Aceste gesturi iresponsabile pot fi încadrate chiar la tentativă de crimă. Însă în România s-a ajuns la o asemenea disoluție, din cauză că sunt scăpați de „justiție” toți corupții și infractorii pe bandă rulantă pentru fapte de mare profunzime, așa încât aruncarea cu un scaun din tribune a ajuns o banalitate. Sunt sigur că nu se va lua nici de această dată vreo măsură, așa încât se va trece la nivelul următor, urmând a apărea fapte mai reprobabile și nici atunci nu se va lua vreo măsură. Disoluția română e fără limite. Dacă am fi fost o țară normală, respectivul care a făcut acea aruncare de scaun ar fi fost deja depistat și arestat.
Repet, este un caz de pușcărie, nu de amendă. Mi-au lăsat un gust tare amar toate aceste evenimente reprobabile, exact cum îmi lasă cele social-politice de zi cu zi. La această stare de inflamare mai ales din teren a contribuit și arbitrajul ambiguu și ciudat al lui Sorin Vădana jr. Nu a viciat rezultatul, dar a arătat multă nesiguranță, rezultând astfel decizii inegale prin care a dovedit că la această oră nu este pregătit pentru o partidă de prim-eșalon. Revenind puțin la joc, la Dinamo s-a văzut că totuși mulțimea de indisponibilități din ultima vreme a lăsat urme, cu atât mai mult mirându-mă recenta plecare a lui Amzăr în EAU! Să ne oprim puțin și asupra lui FC Botoșani, care a arătat că mai are potențial, însă ca să se închege ceva în clasament trebuie constanță. Remarcabilă inspirația lui Ciobotariu în schimbări, cele două goluri fiind aduse de jucători veniți de pe bancă.
CSMP Iași – „U” Cluj 1-0 (Guilherme Soares 50)
Păcat de excelentele prestații de până acum din deplasare ale Universității Cluj! N-au reușit s-o răpună nici FCSB, nici concitadina CFR, nici Rapid. Iar acum să piardă tocmai pe terenul unei echipe din partea a doua, care resimte mai mereu răsuflarea rece a retrogradării. Este clar însă că Emil Săndoi a adus un mare plus. Prezența sa vine să le arate că greșesc celor care afirmă că antrenorul contează prea puțin, că dacă o echipă este bună merge oricum, iar dacă este slabă se afundă oricum.
Meciul a fost unul foarte urât, un 0-0 reflectând perfect situația din teren. A fost însă acea lovitură de cap a lui Guilherme Soares, după cornerul lui Alin Roman, care avea să facă diferența. Poate că a contat și golul anulat de VAR marcat de oaspeți prin Berto cu două minute mai devreme. De multe ori, asemenea decizii pot demonta moral o echipă. Cursa de urmărire a liderului a fost înceată, consemnând doar o bară lui Bic din ultima decadă, drept cea mai periculoasă acțiune a lor. Eu sper că a fost doar un accident pentru „șepcile roșii”, pentru că se arată prea frumoasă povestea asta a lor din fruntea clasamentului, față de cenușiul cotidian al îmbâcsitului fotbal autohton.
CFR Cluj – UTA 1-3 (Tahtsidēs 48 / Val. Costache 12, Johana 64, Kadiri 78)
Sâmbăta a adus o adevărată pălitură pentru fotbalul clujean. A venit rândul lui CFR să piardă acasă, tot neașteptat, în fața unei echipe care părea blocată în a obține victorii (nu mai câștigase de șase etape, fiind abia al 2-lea său succes). Deschiderea scorului izbutită de Val. Costache a mirat prea puțin, fiind foarte dese situațiile când out-siderele sunt primele cu avantaj pe tabelă, pentru a ceda într-un fel sau altul la final. Iar la asta se aștepta mai toată lumea, după ce Tahtsidēs a egalat, la începutul actului secund. Numai că, surpriză, arădenii au ieșit la atac, ca și când ar fi evoluat pe teren propriu și au profitat de una dintre cele mai slabe defensive din ultimii ani ale CFR. Au izbutit astfel să mai puncteze de două ori.
A fost ca un orgoliu al fostei campioane a Provinciei, în fața celei care a detronat-o din această postură. Publicul din Gruia, normal, nemulțumit, a început să scandeze „demisia, demisia!”. Nu știm a cui. Probabil a lui Dan Petrescu. Însă nu el a vândut o echipă întreagă, lăsând în loc doar o armată a mediocrității cu doar câțiva jucători competitivi, prea puțini în a face față unei lupte la vârf. Golul al treilea este cât se poate de sugestiv pentru calitatea jucătorilor de azi din Gruia, ușurința cu care Kadiri s-a descotorosit de Léo Bolgado, ca un profesionist de un amator. Despre UTA încă mă abțin să fac vreo caracterizare. Poate doar dacă adună mai multe rezultate pozitive. Altfel, în continuare este o echipă modestă, pe care trebuie să o preocupe serios evitarea retrogradării.
Rapid – Oțelul 0-0
Nici de această dată Rapid nu a arătat prea bine și se poate spune că a cam scăpat ieftin cu acest 0-0 și nu este de mirare că învinge așa de greu și până acum deloc pe teren propriu. Căci au fost perioade bune din meci controlate de Oțelul. Alarmat de cele petrecute pe Arcul de Triumf, îmi era teamă că vom asista și la acest meci găzduit de București la fapte reprobabile din tribune, mai ales că existau unele tensiuni remanente între Dorinel Munteanu și unii fani ai gazdelor. Din fericire, nu a fost așa.
Evenimente neplăcute s-au petrecut în zona ambulanței care urma să-l transporte spre spital pe nefericitul Chira (autoaccidentat destul de grav). Ceva cu totul neașteptat, nefiind vorba de vreun reprezentant al gazdelor, ci unul al oaspeților, un impresar, cel puțin așa s-a prezentat, care a bruscat un jurnalist. Așa e întâmplă când apare acea disoluție de care pomeneam mai sus, când organele de ordine nu-și fac datoria, apar asemenea personaje care se ghidează după legea junglei. Altfel, meciul a fost destul de alert, cu unele faze, dar prevestea de timpuriu că se va încheia 0-0. La această oră am o singură concluzie clară, că Rapidul lui Șumudică nu mi se pare cu nimic peste cel al lui Lennon. Cât despre Oțelul, ea a făcut ce știe mai bine, iar acest punct îi este cât se poate de util, rămânând, după eșecul Universității Cluj la Iași, singura echipă neînvinsă.
FC Buzău – FCV Farul 1-0 (Čanađija 77)
Are dreptate Hagi când spune că va fi un sezon greu pentru el și echipa sa. FCV Farul este o umbră față de echipa care triumfa atât de frumos acum un an și jumătate. A pierdut aproape toți jucătorii de valoare de-atunci într-un timp scurt. Dacă nu l-ar avea pe Alibec, ar fi echipă de luptă la retrogradare. Meciul de la Buzău a semănat foarte mult cu cel de la Iași. Urât, o luptă surdă, în care un 0-0 ar fi reflectat perfect situația din teren.
Dar și aici a fost o fază mai degrabă întâmplătoare care avea să facă diferența în favoarea echipei mai slab cotate, cea gazdă. Pasa lui Ion Gheorghe a fost urmată de un șut fericit al lui Čanađija, pe care nu l-ar mai reuși de 100 de ori dacă l-ai pune s-o facă. A fost abia a doua sa reușită în Liga I, prima de când e la Buzău. Și la FC Buzău, este aceeași situație ca la CSMP Iași, venirea lui Neagoe pe bancă aducând clar un plus. „Geană” la asemenea situații este bun, un demn urmaș al regretatului Gigi Mulțescu.
Sepsi – FCSB 0-1 (Fl. Tănase 15)
Dacă nici acum nu a fost în stare să ia punct de la FCSB, atunci nu o va mai face foarte multă vreme Sepsi.
A ajuns mai rău ca FC Botoșani să-i fie „clientă” echipei bucureștene. Juca pe teren propriu, în fața unei echipe cu formule bramburite de participarea pe atâtea fronturi, lipsind din teren jucători de bază, precum Olaru, dar nici așa n-a fost în stare să obțină ceva. FCSB a jucat slab, dar nu atât de slab ca adversara sa. I-a trebuit doar o dată să păcălească greoaia apărare covăsneană, Fl. Tănase marcând un gol cu capul, total nespecific lui, asta pentru că marcajul la el a fost aproximativ. Iar apoi, gazdele și-au arătat neputința, arătând foarte rău. După cum arată echipele acum, ar fi o nedreptate ca Sepsi sau FCV Farul să intre în play-off. Și aici plecarea lui Bernd Storck nu se arată a fi soluția salvatoare.
Nu se știe dacă a fost bună aducerea lui, dar și plecarea lui lasă semne de întrebare. Ba erau să mai ia un gol, de fapt un tonto-gol, de la Bîrligea, noroc cu VAR-ul care parcă i-a arătat obrazul zeiței Fortuna, zicându-i ceva de genul: „I-oi zâmbi tu lui FCSB adesea, dar parcă e prea pe față”. Chiar și așa anemice, gazdele au avut egalarea în capul lui Haruț, până recent jucătorul roș-albaștrilor, care după un corner a trimis fără… cap direct în Târnovanu.
CSU Craiova – Unirea Slobozia 3-0 (Baiaram 38, 42, Al. Mitriță 90+4)
Ultimul meci al rundei nu are istoric, CSU Craiova impunându-se fără probleme cu Unirea Slobozia, care începe să alunece spre josul clasamentului, unde era văzută la start. Un meci care decis de diferența de calitate dintre jucătorii celor două. Însă când mă refer la calitate sună prea bine acest termen pentru cei de la CSU. Este o anume calitate doar la nivel intern, și atunci cu mari pauze. Iar pe plan internațional…
Cifrele rundei
Meciul 100 în Liga I: Lixandru (FCSB)
Meciul 50: Golubović (Dinamo), Zima (Petrolul)
Debut: Ciranni (FC Buzău), Kujabi, Selimović (ambii Hermannstadt), Miranian, Daniel Lasure (ambii „U” Cluj), Lukić (CSU Craiova), Moussaki (Petrolul), Zsóri (UTA)
Golul 10: Politic (Dinamo)
Golul 1: Guilherme Soares (CSMP Iași), Kadiri (UTA)
A 100-a înfrângere ca antrenor pentru Oviiu Sabău („U” Cluj) în Liga I
UTA a urcat pe locul 9 în clasamentul all-time, depășind pe FCM Bacău
CFR Cluj a marcat golul 1400 (prin Tahtsidēs)
CSMP Iași 4 victorii din 4 pe teren propriu cu U Cluj și golaveraj 8-0
