Un killer? Bagnaia nu a fost și nu va fi. Demn învingător în trecut și demn învins de această dată, italianul îi cedează coroana mondială lui Jorge Martin, fostul său coechipier din vremea junioratului la clasa mezină. Cine știe însă când va mai avea spaniolul o motocicletă cu care să se bată la vârf?
Sâmbătă
Pecco Bagnaia a făcut ce trebuia, câștigând facil o cursă în care Jorge Martin nu și-a asumat niciun fel de riscuri. De mentalitatea ceva mai conservatoare a liderului din clasamentul general a profitat Enea Bastianini, care a dat un atac ferm pentru a încheia pe 2. Marile amenințări din spate s-au risipit în momentul incidentului dintre Marc Marquez și Pedro Acosta, survenit chiar în turul inaugural.
Clasele inferioare
Fără emoții și fără speranțe pentru adversari: campionul demult încoronat de la Moto3, David Alonso, și-a desăvârșit opera cu a 14-a victorie din 20 de etape, dintre care ultimele 7 consecutive. Nimeni nu a mai reușit atâtea într-un sezon, la nicio categorie, Alonso luându-i acest record lui Marc Marquez (2014, la clasa-regină).
Columbia a dat campionul, dar în primii 8 avem șase spanioli, cealaltă excepție fiind olandezul Collin Veijer. Ce vine din urmă? Încă un contingent spaniol ce s-a duelat la vârf în Red Bull Rookies (Alvaro Carpe, Brian Uriarte și Maximo Quiles) și JuniorGP (Jesus Rios, Adrian Cruces, Marcos Uriarte și cei trei de mai sus).
Aron Canet s-a impus la Moto2 și rămâne cu regrete, de vreme ce a obținut cele mai multe victorii în acest sezon (4), dar titlul a mers înspre Ai Ogura (3 succese). Pur și simplu nu poți să nu punctezi de 6 ori, când adversarul a avut doar două zerouri. Manuel Gonzalez a realizat cea mai bună operațiune în cursa de final, clasarea sa pe locul secund aducându-i un câștig de două poziții în clasamentul general. Cei surclasați au fost Sergio Garcia (cândva, lider) și Fermin Aldeguer, de departe cea mai mare dezamăgire în 2024. Japonia a luat titlul, însă în urma lui Ogura s-au regăsit cinci spanioli, care au totalizat 11 victorii din 20.
Punctul culminant
În căutarea primului titlu al unui pilot independent din era MotoGP, Jorge Martin se alinia pe grila de start a ultimei curse din sezon cu un obiectiv simplu: o clasare în primii 9. În schimb, nevoit să compenseze un ecart de 19 puncte, Bagnaia avea nevoie să fie neapărat primul sau al doilea, cu atât de mulți piloți intercalați, încât mai probabil era scenariul unui abandon al lui Martin. În patru sezoane la MotoGP, toate cu motocicletă Ducati de ultimă generație, Jorge abandonase de 16 ori și doar în 7 curse încheiase de la locul al zecelea în jos.
Cât despre Bagnaia, la fel ca discuțiile despre psihicul lui Lando Norris, nu avea să se transforme subit într-o altă persoană pentru a-și atinge obiectivul. Timp de câteva tururi a pilotat ușor atipic, fiind evident că încearcă să țină plutonul cât mai strâns spre a crea în urma sa o agitație care ar fi putut să-l pună în dificultate pe Martin. Însă ceea ce a realizat Pecco a avut doar două alte consecințe: presiune pusă pe el de Marc Marquez, care la acest ritm nu avea nicio problemă să-l urmeze, și poziții pierdute în ambuscadă de coechipierul Enea Bastianini.
Jocul de șah i-a convenit lui Martin, care avea și el o tactică. Dacă Marc Marquez (și, prin extensie, fratele său) nu erau dornici să încline balanța în favoarea unui conațional, de vreme ce știm cine ce contract are la anul, alți prieteni se găseau. Aleix Espargaro nu mai apăruse prin Top 5 de la… vizita precedentă pe circuitul de casă, în luna mai. Însă la ultimul său start, avea motivația necesară pentru a fi în fața multor modele Ducati și a tuturor celorlalte mărci, ținând cu dinții de locul al patrulea, în pofida insistențelor lui Bastianini și Marquez mezinul.
Așadar, Bagnaia a fost indecis și după câteva tururi n-a mai provocat compactarea plutonului, spunând practic adio oricărei șanse. A obținut cea de-a 11-a victorie, acesta fiind un record pentru un pilot care nu devine campion la finele respectivului sezon. Marc Marquez nu l-a incomodat, dar nici nu putea face mai mult la ultima ”cursă cu handicap” pe vechiul Ducati, iar Jorge Martin a rulat solitar și fără emoții înspre cele 16 puncte aferente locului al treilea, suficiente pentru a încheia socotelile.
After 20 intense rounds, #MART1NATOR gets the #MotoGP crown 🦾
2024 ends with @88jorgemartin in P1 ahead of @PeccoBagnaia and @marcmarquez93 👏#SolidarityGP 🏁 | #RacingForValencia pic.twitter.com/HvIztnHYwl
— MotoGP™🏁 (@MotoGP) November 17, 2024
O bucurie scurtă
Multe voci au afirmat că 2024 a fost un sezon în care parcă ambii pretendenți s-au invitat reciproc prin numărul mare de greșeli capitale făcute. A se citi căzături. În final, deși Bagnaia a câștigat 11 Mari Premii, campion e Martin cu doar 3 succese. Restul au fost cadourile de la italian și forma bună de sâmbătă, cursele-sprint fiind un avantaj al spaniolului.
Aprilia fură astfel numărul 1 și e singurul constructor care a reușit să spargă monopolul Ducati anul acesta, cu trei victorii la sprint și una într-o cursă principală. Însă toate acestea se întâmplau în primăvară, iar de atunci uzina din Bologna are 17 victorii consecutive duminica, apropiindu-se de cea mai lungă serie din istorie (Honda, 22).
Aprilia schimbă ambii piloți, perechea Martin-Bezzecchi având probabil nevoie de adaptare, însă fiind pe hârtie mult mai solidă decât actualul duo. KTM îl promovează pe Acosta alături de Brad Binder, aici nefiind necesară vreo acomodare. Yamaha va avea paritate a datelor strânse grație noii echipe-satelit (Pramac), iar Honda… încearcă, încearcă, încearcă. Testele încep deja marți.
