Modul în care Dorinel Munteanu a fost demis de la Sepsi ridică întrebări serioase despre respectul față de antrenori și despre modul în care cluburile românești gestionează astfel de situații. Nici nu mai contează că a fost o ședință, că i s-a spus indirect sau în mod brusc, fără o discuție directă și civilizată cu fotbaliștii, doar că vedem tot mai des lipsa de profesionalism și de respect. Nici nu mai contează echipa, oricât de multă civilizație ne-ar arăta ei, curățenie pe stadion, gunoiul e tot acolo și am impresia că Dioszegi le dă prea mult nas fotbaliștilor sau na, jucătorilor, că la ce caractere sunt pe acolo, e greu de crezut că se pot numi fotbaliști.
Nu-ți bați joc de Dorinel
Orice poți spune despre Munteanu, dar nu că nu e profesionist. Dorinel, cu tot temperamentul său, e o figură importantă în fotbalul românesc și merita un tratament transparent. Oricât de nemulțumit ai fi de rezultate sau de stilul de joc, e normal ca despărțirea să fie făcută clar, față în față cu jucătorii, și asumată public cu demnitate de ambele părți. Dacă un club care se vrea serios procedează așa, ce mesaj transmite jucătorilor, suporterilor sau altor posibili viitori antrenori? Că s-a discutat cu el, dar Dioszegi a mers pe mâna jucătorilor, care nu mai acceptau metodele de lucru.
Auzi și tu, că o parte dintre jucători nu au mai suportat metodele lui Dorinel Munteanu, considerate dure sau învechite. Se vorbește de antrenamente prea solicitante, un stil autoritar și poate o comunicare tăioasă, lucruri care pot funcționa într-un anumit context, dar care într-un vestiar cu jucători străini sau cu personalități diferite pot duce la ruptură. Totuși, dacă într-adevăr jucătorii au avut un cuvânt decisiv în plecarea lui, atunci e o problemă mai adâncă. Un vestiar care „răstoarnă” antrenori riscă să scape de sub control dacă nu există o conducere fermă. Poți să nu fii de acord cu un antrenor, dar când se ajunge ca el să fie îndepărtat la presiunea lotului, e un semnal de alarmă.
Pe de altă parte, Dorinel nu e la prima ruptură de acest gen. A avut mereu o mână foarte fermă, ceea ce îl face respectat, dar și greu de digerat de unii jucători moderni, mai ales cei care nu acceptă ușor autoritatea sau un stil de lucru spartan. Când ești profesionist ca Dorinel, nu prea ai cum să te „împrietenești” cu jucători care vor lejeritate, pauze și libertăți nejustificate. El vine cu un standard clar: muncă, disciplină, respect pentru meserie. Nu e omul care să facă compromisuri doar ca să țină vestiarul liniștit. Și tocmai de-aia e respectat în fotbal, chiar dacă unii îl consideră „demodat”. Adevărul e că Dorinel nu avea nicio șansă să se „pupe” cu jucători care se cred mai presus de antrenor. Ori se impunea și schimba mentalitatea, ori – cum s-a întâmplat – era dat afară pentru că a deranjat niște zone de confort. Trist e că Sepsi a ales să păstreze confortul în loc să-și întărească structura. Din păcate, asta spune multe și despre direcția în care merge fotbalul românesc. Ai antrenori cu principii, dar îi sacrifici pentru un grup de jucători blazați care au uitat cum e să lupți pentru un loc de titular, nu să-l primești „din oficiu”.
Și pe jucători nu-i dăm afară?
Asta pare cel mai grav în toată povestea de la Sepsi: faptul că un grup de jucători ar fi fost dispus să riște retrogradarea doar ca să scape de antrenor. Asta nu mai e revoltă constructivă, ci sabotaj pur. Oricât de incomod ar fi fost Dorinel, dacă s-a ajuns ca un vestiar să joace împotriva propriului antrenor, ai o problemă de mentalitate și de caracter acolo. Sepsi a ajuns să-și bată joc de stabilitate doar pentru că niște „băieți” din lot nu suportau să fie antrenați ca profesioniștii. Dacă e adevărat că l-au „lucrat” pe Dorinel, atunci clubul ar trebui să-i identifice și să-i elimine, nu să-i răsplătească cu o nouă conducere tehnică docilă. Pentru că mâine, dacă nu le place și următorul antrenor, ce fac? Se lasă din nou pe tânjeală? Asta e una din marile metehne ale fotbalului românesc: jucători mediocri, dar cu impresii de vedete, care decid carierele altora, în loc să se uite în oglindă la cât (nu) livrează pe teren.
