Per ansamblu, cele două s-au dovedit a fi cele mai în formă echipe din sezonul de față. Și iată-le la final luptând pentru cele două trofee, fiind singurele cu șanse la ele. Mai întâi, miercuri, își dispută la Sibiu, finala Cupei României. Pentru ca peste doar trei zile să se reîntâlnească la Craiova, într-un fel de finală pentru titlu. Un fel de finală pentru că dacă CSU câștigă, devine campioană. Dacă însă câștigă „U” sau se termină la egalitate, titlul se va decide în ultima etapă, în funcție de ce vor face în partidele cu Rapid, respectiv Dinamo. Este pentru a 11-a oară o asemenea situație în care primele din clasament sunt primele și în cupă.
S-au mai clarificat și alte lucruri: că FCSB și Botoșani vor juca acel baraj preliminar pentru Conference; numai Unirea Slobozia și Hermannstadt mai sunt amenințate cu retrogradarea directă.
Play-off
CFR Cluj – CSU Craiova 0-0
Meciul avea importanță mare pentru podium. CFR mai avea șanse matematice, iar pentru ca acestea să se materializeze cât de cât, trebuia să câștige acest meci. Pentru CSU victoria ar fi fost un pas mare către titlu. Și egalul o ajuta, mai ales că acest joc s-a disputat cu o zi înainte de „U” Cluj – Rapid, iar oltenii sperau ca alb-negrii să se încurce. Însă chiar și cu această victorie a formației lui Bergodi, cei de la Craiova au rămas la mâna lor în sensul că dacă etapa viitoare vor câștiga disputa directă cu „U”, își vor adjudeca titlul. Dacă nu, sunt două variante: la egal, rămân la mâna lor, în sensul că dacă vor câștiga în ultima etapă la Rapid, sunt campioni; dacă vor pierde, în ultima etapă trebuie să câștige la Rapid, dar și „U” nu trebuie să câștige cu Dinamo. Încărcați cu asemenea mize, cele două echipe n-au vrut să riște prea mult acum în Gruia, motiv pentru care au oferit un joc anost, lipsit de spectaculozitate și de prea multe faze cu adevărat periculoase, CFR având un singur șut pe poartă, iar CSU niciunul! De aceea, acest joc de uzură n-a lăsat în urma lui prea multe lucruri de povestit. Doar primele cinci minute ale reprizei secunde au oferit ceva mai interesant, când a avut loc un forcing al gazdelor. Mai întâi, T. Keita a șutat din afara careului violent în bară, apoi Cordea și Biliboc au avut o dublă ocazie periculoasă. La șutul primului, s-a verificat la VAR o evidentă atingere a mingii în careu a cotului lui Ad. Rus. Nu s-a acordat însă penalty pe motivul unei poziții de ofsaid petrecută anterior la Biliboc. Cel puțin asta a fost versiunea arbitrului VAR, Marcel Bîrsan, care însă n-a convins pe toată lumea, fiind destul de îndoielnic dacă a fost cu adevărat ofsaid. În finalul acestui sezon, iată că deja e a doua fază controversată în care e implicată CSU, ceea ce naște unele întrebări. Până spre finalul jocului, ritmul s-a domolit așa încât a rămas zero peste tot și câte un punct în dreptul fiecăreia dintre cle două combatante. Dacă șansele CSU le-am evaluat la început, despre CFR Cluj se poate spune că a ieșit din lupta la titlu, având o mare posibilitate însă de a termina pe a 3-a treaptă a podiumului, având patru puncte în plus față de Dinamo, care e pe 4. Ar putea ceda locul 3 doar dacă va pierde ambele meciuri pe care le mai are, iar Dinamo să și le câștige pe ale ei. Iar în etapa care vine, cele două chiar vor avea meci direct, la București.
„U” Cluj – Rapid 1-0 (D. Codrea 17)
Chiar și dacă nu ar fi știut rezultatul partidei CFR Cluj – CSU Craiova, cei de la „U” Cluj erau conștienți că doar o victorie cu Rapid îi mențineau în lupta la titlu și totodată le consolidau măcar locul 2. Și cum pe Rapid a cam bătut-o cam cine a vrut în acest play-off, s-au gândit că ar fi păcat ca tocmai ei să nu păstreze această tradiție. Au reușit să-și atingă obiectivul, dar au trudit mult pentru asta, mai ales în repriza secundă când au trebuit să suporte momente de dominare și ocazii tăioase ale oaspeților. Ambii antrenori au fost nevoiți să folosească garnituri mult schimbate față de cele de bază, dar din motive diferite. Gazdele au vrut să-și menajeze unii jucători pentru cele două meciuri decisive cu oltenii, în timp ce oaspeții au fost forțați de multiple indisponibilități, cărora li s-au adăugat suspendarea lui Pașcanu și indisponibilitatea de ultim moment a lui M.Al. Dobre. Startul partidei a fost întârziat cu cinci minute de spectacolul creat de tribune, de unde s-au lansat la unison suluri de hârtie albă care au umplut marginile terenului. Spectaculos din punct de vedere vizual, dar nu și pentru personalul de serviciu de la teren, care a avut ceva de tras pentru a descongestiona terenul. Alb-negrii au început bine jocul și păreau că își vor asigura cu ușurință cele trei puncte. Mai ales că au deschis scorul destul de repede, în min. 17, după un corner, un om care nu e obișnuit să fie finalizator (fiind abia la al 2-lea gol în LI), D. Codrea, a reluat cu capul din care, mingea venită dintr-un corner de pe dreapta executat de Macalou. Avantajul gazdelor putea fi mărit, când o pasă în adâncime marca Nistor l-a găsit pe Postolachi, ajuns după mult timp titluar, singur cu Aioani în față. Însă atacantul din Moldova, despre care am afirmat de atâtea ori că este foarte modest, mi-a dat dreptate din nou, din nefericire pentru echipa sa, șutând pripit și neinspirat, cât portarul rapidist să poată respinge în corner. Era o ocazie pe care chiar și un atacant nu de foarte mare calitate ar fi putut-o materializa. Nu și Postolachi, a cărui ratare se putea răzbuna. Finalul de repriză a găsit un Rapid trezit din palme, care a început să aibă mai mult curaj în faza ofensivă. Curaj păstrat de giuleșteni și în partea secundă, care cu trecerea timpului s-a întețit. Clujenii s-au văzut împinși tot mai serios în propriul careu, încercând să dea replică prin contre tăioase. Era clar, oamenii lui Bergodi aveau în conștiințe deviza „totul pentru acest 1-0”. Iar ea s-a înfăptuit în momentul în care s-a auzit izbăvitorul fluier de final al lui Rareș Vidican. Lukić a revenit pe teren în repriza secundă, după acea accidentare surprinzătoare dinaintea derby-ului cu CFR, putând astfel fi prezent la jocurile dificile ale echipei sale din acest final de sezon, ba mai mult, a primit marea veste că a fost selecționat în lotul Bosniei-Herțegovina pentru turneul final al CM din vară! Pentru „U” greul continuă, în timp ce pentru Rapid mai există doar un obiectiv platonic pe care l-am indicat și la finele etapei trecute, „apărarea locului 5”.
Dinamo – CFC Argeș 2-1 (G. Pușcaș 3, Boateng 90+1 / Bettaïeb 64)
Reîntoarsă pe Stadionul Arcul de Triumf, cu problema noii embleme nestinsă, Dinamo viza victoria pentru a ține aproape de podium. Argeșul însă ca de obicei nu a fost ușor de dovedit, dar până la urmă și-a urmat și de această dată tradiția din acest play-off, pierzând greu cu gol primit pe final de meci. Partida a început excelent pentru alb-roșii, când, în min. 3, Armstrong a centrat excelent dintr-o lovitură liberă din banda dreaptă, prilejuindu-i lui G. Pușcaș să marcheze primul său gol în Liga I, printr-o frumoasă lovitură de cap, din careu. A urmat un iureș spre poarta oaspeților, cu numeroase ocazii dinamoviste. Dar cum fața jocului se poate schimba oricând, era cât pe-aci ca dinamoviștii să regrete că din această perioadă de netă superioritate n-au scos mai mult. Chiar dacă și partea a doua a început tot în nota de dominare a gazdelor, argeșenii încet-încet au mai echilibrat partida, ba chiar au ieșit periculos pe contraatac. La unul dintre acestea, Ricardo Matos l-a deschis pe Bettaïeb cu o pasă lungă în banda stângă, de unde tunisianul a înaintat în viteză diagonal și din stânga careului mic a șutat în forță printre picioarele lui Epassy. Gazdele au încercat cu calm să iasă din asemenea șoc și era să se întâmple un deja-vu, cu o centrare din lovitură liberă a lui Armstrong și o reluare din careu cu capul a lui G. Pușcaș, doar că de această dată mingea s-a dus în transversală. Când izvorul ideilor ofensive dinamoviste părea secat, în primul minut al prelungirilor, un om venit din defensivă, Boateng, a rezolvat problema, câștigând inițial un duel aerian la 20 m, mingea înaltă fiind întoarsă de G. Pușaș și tot togolezul a venit și a șutat din careu, mingea deviată derutându-l pe Căbuz, intrând în poartă spre bara dreaptă. Un gol care face un frumos cadou pentru meciul 100 în Liga I al lui Željko Kopić (în foto). Totodată o victorie care menține în continuare speranțele pentru gruparea alb-roșie la o participare europeană pentru 2026-27, întrezărindu-se un baraj final cu FCSB. Și când te gândești că motivul principal invocat de cei care au adus acest nefericit sistem play-off/play-out a fost „ca să vedem mai multe Steaua – Dinamo la titlu”.
Play-out
UTA – Csikszereda 1-0 (Hakim Abdallah 86)
Cu toate că a dominat clar partida, UTA a câștigat doar la limită, cu un gol spre final, Hakim Abdallah șutând la firul ierbii, de la 18 m. Echipa din Miercurea Ciuc s-a cam văzut cu sacii în căruță după ultimele rezultate bune, așa că s-a deplasat la Arad mai mult la conservare, neavând niciun șut pe poartă. Meciul a fost anost, bun de somnifer pentru început de weekend. Partea a doua a fost un pic mai animată, cu UTA căutând mai mult drumul spre poartă. Cu un sfert de oră înainte de a marca, Hakim Abdallah șutase în bară. Victorie care o menține pe UTA în cursa de a ocupa unul dintre primele locuri din play-out care însă i-ar aduce doar o sumă de bani ceva mai frumoasă, căci altfel n-are dreptul la vreun baraj. Iar Csikszereda, chiar dacă unii se grăbiseră să o crediteze cu ceva șanse la respectivul baraj, s-a văzut ei nu-i trebuia așa ceva, fiind fericită că a evitat barajele, asigurându-și continuitatea pe prima scenă, la prima sa participare la acest nivel.
Oțelul – FCV Farul 3-2 (Conrado 39pen, P. Iacob 56, Bordun 58 / Alibec 66, Dican 77)
Se îngroașă gluma cu FCV Farul. La începutul sezonului te gândeai mai degrabă că va ataca play-off-ul și îți dădea dreptate startul bun avut. Însă apoi, încet-încet, a început să alunece la vale, până ce iat-o ajunsă pe locurile de baraj, iar în urma rezultatului de la Galați, nu se mai află la mâna ei în a le evita. De partea cealaltă, Oțelul prin această victorie, a scăpat și matematic de orice emoție privind retrogradarea, cu toate că la zestrea bună de puncte pe care o avea, era puțin probabil să se întâmple așa ceva. După un început echilibrat, prima ruptură a meciului s-a produs în min. 39, când Steve Furtado l-a faultat în careu pe Patrick, la capătul mai multor gafe defensive ale oaspeților. Specialistul Conrado a transformat penalty-ul acordat, chiar dacă Raf. Munteanu a atins mingea. Astfel, gălățenii au plecat la pauză cu avantaj minim. Aminteam de gafele defensive din prima repriză ale celor de la FCV Farul, care au fost nimic pe lângă cele din începtul părții secunde, când a luat alte două goluri în trei minute. Mai întâi, P. Iacob a realizat o execuție tehnică de finețe, preluând pe stângul și șutând necruțător cu dreptul (știam că Hagi are o durere deosebită când echipa zămislită de el primește goluri de la jucători crescuți acolo). Iar apoi, o neînțelegere între Sîrbu și Cr. Ganea în propriul careu, i-a permis lui Bordun să șuteze și să înscrie. La 3-0, zarurile păreau aruncate. Nemaiavând ce pierde, oaspeții, în frunte cu Alibec, s-au avântat spre poarta lui Dur-Bozoancă și pe fondul unei relaxări a adversarilor. În min. 66, Alibec a marcat, șutând cu năduf de la 25 m, din lovitură liberă. Tot el a stat și la baza celui de-al doilea gol al echipei sale, executând foarte bine un corner de pe dreapta, la care Dican, a apărut nemarcat, și a trimis cu piciorul mingea în poartă, din careul mic-stânga. Dobrogenii au forțat în timpul rămas egalarea, dar defensiva gazdelor a rezistat.
FC Botoșani – Petrolul 1-1 (Mailat 81pen / Chică-Roșă 61)
Această întâlnire a fost mult mai importantă pentru echipa vizitatoare, care în condițiile în care FCV Farul pierduse la Galați, avea șansa să o depășească și să fie astfel la mâna ei înaintea ultimei etape, pentru a evita retrogradarea. Avea și FC Botoșani o anumită miză, aceea de a se clasa pentru a susține acel prim baraj pentru a prinde un loc de Conference League. Dar după cum s-a văzut în ultimele meciuri, jucătorii săi nu par deloc interesați de așa ceva, abia așteptând vacanța care și așa e scurtă. S-a constata imediat că echipa mai apăsată de miză, adică Petrolul, a fost mai interesată să dea lovitura, având cele mai importante ocazii ale primei reprize, prima chiar în min. 5. Gazdele au fost aproape de gol, dar în propria poartă, când în min. 17, Kukić a reușit să evite cu greu autogolul lui Šuta. Iar în repriza secundă, în min. 61, o excelentă pasă a lui Grozav l-a lansat în cursă pe Chică-Roșă care a intrat în careu și singur cu Kukić în față, a deschis scorul. Fiind botoșănean, el a evitat în a se bucura excesiv. La momentul respectiv, sunt sigur că echipa din Botoșani nu se bucura de cea mai mare simpatie în zona Mării Negre, pentru că era vizibil dezinteresul cu care abordase partida până atunci. Golul primit însă a trezit jucătorii gazdă care au început să aibă construcții mai consistente spre poarta lui Bălbărău. La una dintre acestea, în min. 81, nou intratul Dumiter a fost agățat în careu de Dongmo. Inițial, Szabolcs Kovács a crezut că infracțiunea s-a petrecut în afara careului, dar după intervenția VAR, a dictat penalty, transformat de golgeterul moldovenilor, bănățeanul Mailat. Oaspeții aveau să termine meciul în 10, după ce în prelungiri, Boțogan a avut o intrare urâtă din spate cu talpa la glezna lui Ongenda. Tabela însă a rămas nemodificată, un 1-1 care o situează pe Petrolul deasupra locurilor de baraj, chiar dacă este la egalitate de puncte cu FCV Farul. Căci în cazul în care vor rămâne și după etapa a 9-a cu același număr de puncte, echipa ploieșteană este avantajată, căci nu a avut rotunjire după sezonul regular. Deci, dacă va câștiga cu Oțelul etapa următoare, va scăpa de retrogradare. Și sunt toate șansele să se întâmple așa, echipa gălățeană fiind deja ferită de orice griji, n-o să pomenesc și de prietenia dintre galeriile celor două, acolo fiind doar relația suporterilor.
Metaloglobus – Hermannstadt 2-2 (Abbey 27, Damià Sabater 71 / Neguț 30, Nedelcovici 83aut)
Te așteptai ca Hermannstadt să rupă norii la acest meci, împinsă de situația precară din clasament. Cu atât mai mult cu cât au fost în tribune și suporteri care au bătut atâta cale de la Sibiu până la Clinceni, pentru a-și încuraja favoriții. Și întâlneau o echipă virtual retrogradată, care în mod normal ar fi fost la îndemână. Dar prestația sibienilor a lăsat de dorit, aproape că nu ar fi meritat nici măcar acest punct. Metaloglobus, la rându-i, a jucat ca întotdeauna, onest, cu forțele de care a dispus. Și a condus în două rânduri. Mai întâi în min. 27, când Damià Sabater l-a lansat excelent pe Abbey, care a sprintat spre poarta adversă prin colțul drept al careului, marcând cu un șut plasat lângă bara dreaptă. Însă după doar trei minute, E. Florescu l-a lansat pe Gjorgjievski care s-a debarasat în forță de Bădescu și din dreapta careului mic a pasat în fața porții de unde Neguț a împins cu piciorul mingea care s-a dus cu noroc în poartă. În prelungirile primei reprize, D. Lazar a avut o intervenție de mare reflex la un șut din careu al lui Purece. Oaspeții au părut mai montați la startul părții secunde, dar după o ocazie a lui Neguț, au revenit la starea din prima repriză. Și Dorinel Munteanu era vlăguit pe margine de neputința alor lui. În asemenea condiții, gazdele au fost cele care aveau să marcheze. În min. 71, pe contraatac, Abbey a pătruns în careu-dreapta, pasând spre Zakir, care din poziție centrală a luftat, mingea ajungând la Damià Sabater care a șutat lângă bara stângă în poartă. În loc să conducă, pentru a avea finalul mai liniștit, sibienii au început o nouă cursă de egalare. În minutul 80, au reușit să marcheze prin Balaure, dar VAR n-a validat golul. În min. 84, egalarea avea în cele din urmă să se producă, dar din nou cu noroc. După o pasă înapoi, Neguț, cel mai bun jucător al oaspeților, a șutat plasat din marginea careului, mingea s-a dus în bara dreaptă și de-acolo a lovit spatele portarului Nedelcovici (înlocuitorul la pauză al căptanului Gavrilaș) și a intrat în poartă, amintind de golul primit de Cristian contra Elveției, la București, din preliminariile pentru CM 1982. Ambele echipe puteau da lovitura în prelungiri, dar atât Ciorbadjiiski, cât și Purece au ratat. Vizibil afectat de cele petrecute în teren, Dorinel Munteanu a anunțat la interviul de după joc că o va părăsi pe Hermannstadt la finalul acestui sezon, indiferent dacă va reuși să salveze echipa de la retrogradare sau nu.
FCSB – Unirea Slobozia 0-0
Ce ciudățenie! Unirea Slobozia și Hermannstadt sunt candidatele în a o însoți pe Metaloglobus direct în Liga 2, ambele având meciuri în ultimele etape cu FCSB, dar ambele plănuiau să ia de la fosta campioană punct sau puncte. Ceea ce altă dată părea o utopie, ca o echipă mică să gândească că-i putea lua puncte lui FCSB… Iar Unirii Slobozia chiar i-a ieșit. A avut parte și de o prestație penibilă a roș-albaștrilor, plictisiți de fotbal. Chiar nu-i condamn, am mai afirmat-o și cu alte ocazii, aceste 39, 40 de etape sunt mult prea mult. Unirea însă și-a văzut de treaba ei. S-a apărat în cea mai mare parte, dar a și atacat periculos în câteva rânduri. Iar în finalul primei reprize chiar a marcat, un gol tare ciudat dacă ar fi fost acordat. După o lovitură liberă, Said Ahmed Said a trimis cu capul în transversală, mingea a sărit la doi metri de poartă, de unde Esteban Orozco a trimis și el un șut în transversală, după care mingea a căzut, Mihai Popescu nu a reușit să o respingă de pe linia porții, iar Al. Albu a șutat-o în poartă. Golul, inițial validat, a fost anulat de VAR pentru că Esteban Orozco se aflase în ofsaid în momentul executării loviturii libere. La această fază, Matei Popa, în dorința de a interveni, s-a izbit de Dawa, accidentându-se destul de rău, fiind necesară schimbarea lui. Cum el era jucătorul under 21, a mai fost nevoie de o modificare, Cisotti lăsând locul lui Al.C. Stoian. Abia în prelungirile meciului au avut loc cele mai mari ocazii, ambele pentru gazde, cu același autor, D. Olaru. Mai întâi, șutul său din careu a fost respins cu un excelent reflex de Robert Popa, iar după conerul care a urmat, căpitanul roș-albaștrilor a șutat mingea în îmbinarea stângă dintre transversală și bară. La ce ghinioane au avut Unirea și Claudiu Niculescu în ultimele partide, nu ar fi mirat să mai ia un gol în final de meci. Cu punctul acesta însă rămâne la egalitate de puncte cu Hermannstadt și dacă va câștiga în etapa viitoare, acasă cu UTA, va juca barajul de menținere/promovare, evitând retrogradarea directă. Unirea însă mai are de dus o luptă care pare mai grea decât cea din teren, cea de a obține licența pentru sezonul următor, refuzată de cei de la FRF, fiind nevoită să apeleze la TAS. Așadar, încă un sezon în care epilogul Ligii I va sta agățat de o decizie de la Lausanne. Cât despre FCSB, urmează pentru ea posibile două meciuri pentru accederea în Conference League. Primul cu FC Botoșani, și dacă trece de acesta, urmează Dinamo.
Cifrele etapei 8 play
Jucători
Meciul 100 în prima ligă: G. Garutti (Argeș), Rz. Tănasă (FCV Farul), Samuel Teles (CSU Craiova)
Meciul 50: Dv. Maftei (FCV Farul)
Debut: Ile (UTA)
Golul 10: P. Iacob (Oțelul)
Golul 1: G. Pușcaș (Dinamo), Damià Sabater (Metaloglobus)
Antrenori
Meciul 100: Željko Kopić (Dinamo)
Al 50-lea egal: Marius Croitoru (FC Botoșani)
Primul egal: Lucian Filip (FCSB)
Echipe
A 400-a victorie în Liga I pentru Oțelul
Metaloglobus a urcat pe locul 101 în clasamentul all-time, depășind Viitorul București
Ieșit în eviență
Željko Kopić 100
În această ultimă rundă, unul dintre cei mai buni antrenori străini pe care i-a avut Liga I de-a lungul timpului, Željko Kopić, s-a aflat la cea de-a 100-a sa partidă în Liga I, sărbătorind-o printr-o victorie obținută in extremis.
Născut la 10.09.1977 în orașul Osijek din Croația, Kopić a debutat în primul nostru eșalon în etapa a 18-a a ediției 2023-24, pe 4 decembrie 2023, la partida Sepsi – Dinamo 2-1. Așadar, se află la al 3-lea sezon pe banca lui Dinamo, pe care mai întâi a salvat-o de la retrogradare (și cu un pic de șansă datorată unui joc al rezultatelor), iar mai apoi a adus-o de fiecare dată în play-off, progresând de la un sezon la altul. Practic, actualul Dinamo este o creație a sa, din jucători fără mari CV-uri, pe unii găsindu-i la echipă, alții venind ulterior, cei mai mulți la dorința sa.
El devine astfel al 5-lea antrenor străin care atinge suta în primul nostru eșalon, după italienii Cristiano Bergodi, Nicolo Napoli, cehul Dušan Uhrin și cipriotul Ēlias Haralampous. De altfel se și află pe locul 5 într-o ierarhie a numărului de meciuri a tehnicienilor străini prezenți pe prima noastră scenă. Iar la Dinamo, este al 4-lea principal strain, după italienii Dario Bonetti și Walter Zenga și amintitul ceh Dušan Uhrin (spaniolul Esteban nu intră în discuție, el neapucând să antreneze vreun meci oficial).
Bilanțul său la zi în Liga I este următorul: 39 victorii, 31 egaluri, 30 înfrângeri, 127-108 golaveraj.
Până să vină în România, a antrenat NK Lučko (perioada 2011-2012), Cibalia Vinkovci (2012), NK Zagreb (2014-2015), Slaven Belupo (2015-2017), Hajduk Split (2017-2018), Pafos FC (2018-2019), Dinamo Zagreb (2021-2022) și Botev Plovdiv (2022). Deci 6 grupări din țara sa natală, și câte una din Cipru și Bulgaria.
