Spania a devenit din nou campioană mondială, cucerind al doilea titlu din istorie după o finală sufocantă cu Argentina, decisă abia în prelungiri, 1–0 pe New York/New Jersey Stadium. A fost un meci controlat cap‑coadă de La Roja, care a dominat teritorial, a produs ocazii în valuri și nu a permis campioanei mondiale nici măcar un șut pe spațiul porții.
Golul care a adus trofeul a venit în minutul 106: Pedro Porro a centrat, Nico Williams a întors mingea cu capul, iar Ferran Torres a finalizat sub transversală, un gest tehnic care a pus punct unei presiuni constante exercitate de iberici. Scenariul amintește de finala din 2010, câștigată tot 1–0, tot în prelungiri, tot cu un gol decisiv venit din zona ofensivă creativă a Spaniei.
Primele minute au anunțat direcția serii: Yamal a avut o ocazie din unghi, Oyarzabal și Cucurella au încercat de la distanță, iar după pauză paradele lui Emiliano Martínez au ținut Argentina în viață. Baena, Olmo, Torres, Pedri, Cubarsí, Laporte, Nico Williams, Yamal — toți au trecut pe lângă gol. În minutul 90+3, Enzo Fernández a fost eliminat, iar Argentina a rămas în zece, obligată să reziste unui asalt total.
În prelungiri, Spania a continuat să apese: Nico Williams a fost blocat de Martínez, apoi a înscris, dar golul a fost anulat pentru un fault la Otamendi. Merino a ratat o ocazie uriașă, însă presiunea a rupt în cele din urmă barajul sud‑american.
Chiar și în inferioritate numerică, Argentina a avut două șanse disperate pe final: Senesi a fost blocat în careul mic, iar Giuliano Simeone a trimis peste din voleu. A fost ultima zvâcnire a unei echipe care, deși dominată, a ajuns din nou în finală și a oferit un ultim capitol emoționant în epopeea lui Lionel Messi la Cupa Mondială.
Spania a fost echipa mai bună pe tot parcursul turneului, iar Argentina a rămas echipa marilor reveniri, ajungând la a șaptea finală mondială. De această dată, însă, povestea s‑a închis cu trofeul ridicat de iberici.
