În cele două meciuri cu bulgarii, Craiova nu a fost eliminată de istoria pe care o invocă antrenorul Coelho, ci de propriile ezitări, de o strategie care a venit prea târziu și de o echipă care a părut nepregătită pentru momentul pe care îl aștepta de atâta timp.
De unde vin atâtea scuze?
Discursul lui Filipe Coelho de după eliminare a avut o frază care spune mult despre felul în care a fost privită această ratare: „În ultimii 13-14 ani nu a mers nimeni în Champions League, din România!”. E adevărat, dar nu e o explicație pentru ceea ce s-a întâmplat pe „Ion Oblemenco” în meciul cu Levski.
Să fim sinceri, Craiova n-a întâlnit o formație de altă planetă, nu a jucat împotriva unui colos european, ci un adversar accesibil, nu cu mult peste Oțelul Galați sau UTA, deci avea calificarea la îndemână și un stadion care a împins echipa spre un moment istoric. Însă meciul a început de la 0-2, era 0-3 la general, din cauza unei tactici falimentare, Craiova pare că a ratat pregătirea de vară, dacă mă gândesc la dubla asta și la rușinea cu Dinamo, din weekend, 1-5. De ce mă iau de Coelho? Că rolul unui antrenor este tocmai acela de a transforma oportunitățile în rezultate, că nu poți să vii acum să ne spui că nimeni nu a ajuns în Champions League de atâția ani și, implicit, presiunea nu trebuie să existe. Cineva trebuie să spargă această barieră, la un moment dat, așa era mentalitatea sănătoasă a lui Coelho, dacă ne-o spunea, dar el pare fricos!
Levski a avut antrenor, Craiova a avut secund!
Diferența dintre cele două echipe a fost pe bancă, pentru că Levski Sofia a părut o formație care știa exact ce vrea, disciplinată, a speculat fazele fixe și a pedepsit fiecare moment de slăbiciune. Craiova, în schimb, a părut o echipă care și-a găsit identitatea abia când timpul se scurgea. Prima repriză de pe „Oblemenco” a fost imaginea unei echipe speriate de propria miză. Mult prea prudentă, mult prea preocupată să nu primească gol, Craiova a intrat pe teren ca și cum încerca să protejeze ceva ce încă nu avea. Filipe Coelho a schimbat târziu, a modificat sistemul abia când eliminarea devenise aproape inevitabilă. Când Teles a ajuns fundaș dreapta, când echipa a trecut într-un 4-3-3 mai ofensiv, Craiova a început să arate altfel. Au apărut ocaziile mari, dar să-mi fie cu iertare, Baiaram și Nsimba nu-s acum pregătiți de fotbalul european!
Coelho a vorbit despre cele trei goluri primite din faze fixe în dubla asta, a făcut bine că a identificat problema. Dar simpla constatare nu este suficientă, că pe aia o facem și noi, ca suporteri! În fotbalul european, fazele fixe sunt momente care decid calificări. Când primești gol după gol din aceeași categorie de situații e un semnal că ceva nu funcționează.
Credit pentru titlu, răspundere pentru Europa
Coelho merită respect pentru titlul câștigat, că nimeni nu poate șterge o performanță istorică. Doar că trebuie să țină minte și el că nu are imunitate și că un antrenor este judecat și după momentele în care echipa are nevoie de el. Iar dubla cu Levski era unul dintre acele momente. Universitatea Craiova nu avea nevoie de un discurs despre trecut, ci să elimine Levski Sofia și din turul III preliminar al UCL, puteam vorbi că a crescut și nivelul campionatului. Momentan, am impresia că am ajuns nepalezii fotbalului european, iar Coelho a fost repetent.
.
