Fotbalul nu poate fi despărțit de societate, oricât ai încerca. Pentru că este cel mai popular sport, reflectă și cel mai bine starea națiunii. Iar FCSB, autointitulată echipa cu cei mai mulți fani din România, este exact oglinda țării. Multă vorbă, puține fapte, aroganță și tupeu. Sau, cel puțin, așa se comportă după eliminarea din Europa. În loc să lase capul în jos, umilă și rușinată, țipă în gura mare: „Hoții!”.
Pixelul albastru
În Superligă, nu prea se joacă fotbal. Este ușor să-ți dai seama. Te uiți la un meci din Premier League sau Primera Division și apoi schimbi canalul la duelurile din campionatul nostru. Parcă este alt sport. Lent, cu multe greșeli, tribune golașe și multă ceartă pe teren.
Dar tot speram că nu am atins nivelul cel mai jenant. FCSB a ținut să ne contrazică. Nu neapărat prin rezultat. Fotbalul românesc s-a mai făcut de râs în Europa. Mai ales în ultimii ani. Dar nu a încercat nimeni să ne convingă că ce am văzut nu este adevărat. Parcă s-a mutat pixelul albastru a lui Băsescu din politică în sport. De fapt, nu ne-ar mira, ținând cont de fuga de responsabilitate a oficialilor de la FCSB. Se comportă exact ca mai marii din conducerea țării. Nu-și asumă niciun fel de responsabilitate.
Fuga după vinovați
Vina este căutată în alte părți. Arbitrii, gazonul, ghinionul, propriii jucători. Oricine, dar nu ei. Să nu cumva să le taie șefu’ cel mare maracoana și să-i trimită la muncă. Și nu au niciun fel de menajamente. Au o agresivitate ieșită din comun, atacând pe toată lumea. Ca și-n politică, se merge pe principiul celui care țipă mai tare. Așa îi acoperi pe ceilalți și îți impui povestea. Probabil că ar fi funcționat pe vremuri, departe de era digitală. Acum este mai dificil să îi convingi pe oameni, pentru că imaginile vorbesc de la sine.
Cel mai șocant este discursul violent la adresa arbitrajului. Vreo 7 penalty-uri neacordate, un gol anulat, faulturi nesancționate la reușitele oaspeților. O narațiune împinsă furios de cei interesați, de la comentatorii cu inima fcsb-istă la conducătorul clubului. Ba mai mult, cel din urmă, a susținut sus și tare că echipa s-ar fi calificat cu un arbitraj corect. Un fel de Mama Omida de sex masculin. Se recunosc cu juma’ de gură și greșelile, dar individuale. Se aruncă totul în cârca unor jucători, cei care nu se află la favoriți în agenda patronului.
Fotbal, nu politică
În schimb, se neagă orice eroare la nivel administrativ sau tehnic. Oamenii aflați în frunte se laudă singuri. Unul ne spune că are 190 de meciuri în cupele europene. Nu l-am văzut pe teren. Celălalt ne spune că au fost și lucruri bune. Da, au luat doar 7 goluri. Cei doi nu se căiesc că și-au privit cam de sus adversarii. Ba chiar, conducătorul de succes i-a făcut bezmetici. Expresie folosită de antrenorul letonilor ca să-și motiveze suplimentar elevii.
Până la urmă, este treaba patronului cum se raportează la situație. Sunt banii lui, calculele lui, oamenii lui. Dar nu mai încercați să ne prostiți. Ne ajunge politica, lăsați-ne măcar fotbalul fără păcăleli.
