Îmi place pentru ce a făcut în canotaj, pentru cariera ei, pentru medaliile câștigate într-un sport în care nu te poți ascunde după vorbe frumoase și nici nu poți negocia cu secundele. De aceea mă și deranjează când o asemenea discuție ajunge să fie purtată într-o Românie în care performanța devine argument suprem sau detaliu care nu mai interesează pe nimeni.
COSR a dat-o în judecată pe Elisabeta Lipă pentru recuperarea unor sume pe care le consideră acordate necuvenit, în urma constatărilor Curții de Conturi. De fapt, nu COSR le consideră acordate necuvenit, ci Curtea de Conturi, aproape 493.000 de euro, premieri acordate personalului Federației Române de Canotaj după JO din 2021 și 2024.
Și COSR ce făcea în timpul ăsta?
Acum, văd că vine un comunicat al COSR, în care oamenii își cer scuze față de Elisabeta Lipă, că de fapt asta e procedura. Atunci, mă întreb și eu, omenește, cum funcționează instituțiile noastre după ce apare un raport de control? Până atunci, cine verifică? Adică, na, banii ăia nu au apărut într-o sacoșă sau valiză, cum făcea Becali, uitată pe holul unei federații, iar deciziile administrative nu se iau de unul singur.
Dacă premierile au trecut prin procedurile de aprobare ale instituțiilor implicate, atunci vreau să știu și ce au făcut cei care le-au verificat și le-au validat. Asta mă deranjează cel mai mult în povestea asta, avem senzația că instituțiile devin foarte riguroase după ce apare controlul și foarte liniștite înainte să apară problemele. OK, Elisabeta Lipă trebuie să răspundă la întrebări, dar când s-au aprobat toate aceste premieri, nu cumva erau legale? Ba da, că la fel s-a întâmplat și cu Eduard Novak și mulți alți campioni olimpici. Doar că totul are iz politic și e posibil ca acum, cu noul Guvern, să dispară și discuția asta. Altfel, facem jurnalism de scandal, bifăm un nume mare și ne prefacem că am rezolvat problema sportului românesc.
O medalie nu ține loc de factură
Elisabeta Lipă are un palmares pe care nu i-l poate lua nimeni, ce-i drept, acel palmares nu poate fi folosit drept răspuns la orice întrebare despre bani. Aici trebuie să fim corecți până la capăt, așa că dacă anumite sume au fost acordate fără un temei legal, lucrurile trebuie lămurite, iar banii trebuie recuperați în condițiile prevăzute de lege. Dacă există argumente potrivit cărora premierile au fost justificate, ele trebuie prezentate și analizate, nu să vină COSR cu un comunicat plin de limbaj de lemn, de zici că s-a cioplit pixul cu toporul, dar nici nu poți transforma raportul de control într-o condamnare definitivă sau medaliile olimpice într-o imunitate administrativă.
Apoi, observ extrema cealaltă, în care ne uităm la oamenii din jurul sportivilor ca și cum ar fi niște intruși care n-au dreptul la nicio recompensă. O federație nu funcționează doar cu antrenorul și sportivul, iar performanța presupune o întreagă infrastructură. Este foarte adevărat că vorbim despre bani publici, așa că aici apar criterii, responsabilități și documente care să explice de ce primește fiecare o anumită sumă. Nu e suficient să spui că toată lumea a muncit pentru medalie, tu trebuie să poți demonstra și cum ai transformat această contribuție într-o recompensă legală.
Campionii nu trebuie să plătească pentru șefii lor
Canotajul românesc a făcut performanță la ultimele ediții ale JO, Tokyo și Paris, iar sportivii care au urcat pe podium merită respect fără nicio paranteză. E clar că Elisabeta Lipă va răspunde și nu mă interesează să o văd pusă la zid și nici nu cred că un proces trebuie transformat într-un spectacol cu vinovați stabiliți înainte să vorbească instanța. Mă interesează să aflu cum s-a ajuns aici, cine a aprobat ce trebuia aprobat, cine trebuia să verifice și de ce tocmai instituțiile care ar trebui să protejeze performanța ajung să-și rezolve asemenea probleme în tribunal. Și mai ales, de ce e așa procedura, cu COSR și Curtea de Conturi să ajungă la tribunal? Nu ne explică nimeni, repet, dacă citiți ultimul comunicat al COSR veți pierde timpul, nu se dă nicio explicație.
Eu, ca iubitor al sportului, vreau să văd și răspunsurile celor care au făcut parte din mecanismul deciziilor, dacă documentele arată că au avut responsabilități, nu limbaj de lemn, nu discuții din astea fără sens, să ne asumăm, că ne lipsește din ADN.
