ROMÂNIA, ACEASTĂ ARABIE SAUDITĂ A HANDBALULUI FEMININ!
Să presupunem că un amator de handbal, congelat acum vreo cinci ani, era dezghețat acum. Și citea următoarele distribuții: prima, cu Estavana Polman, Gutierrez, Kapetanovic, Kanor, Fernandez, Espinola și așa mai departe. A doua, cu Glauser, Davidsen, Zaadi, Omoregie, Artzen etc.
Probabil că suntem cei mai bogați
Bietul om ar fi crezut că se confruntă două selecționate mondiale, cu ce are Planteta mai de soi în materie de semicerc feminin. Prin cap nu i-ar fi trecut că e vorba despre distribuțiile a două formații de club, Rapid și CSM, din București, capitala României. După ce a recepționat informația, omul nostru, proaspăt ”decongelat” și repus în contact dur cu realitatea, s-ar documenta să vadă dacă nu cumva în perioada criogenării sale noua ordine econmică internațională a suferit modificări, iar România a ajuns printre marile puteri ale lumii.
Magnetul românesc
Nu, n-a ajuns, România e o țară în care nu se trăiește nici pe departe ca în Norvegia sau Danemarca. Țările de mare performanță sportivă ale handbalului feminin mondial au un nivel de viață extrem de ridicat, dar nu-și pot permite să plătească jucătoarele de top mondial la nivelul la care le poate plăti România. Și-atunci, jucătoarele ce fac? Ajung în România, unde încasează sume aproximativ duble. Pe ele nu le interesează că în România primesc bani publici. Important e că-i primesc.
Al-Nassr-urile și Al-Hilal-urile noastre
Astfel, cu finanțări de la Primării și de la Ministere, România atrage toată floarea cea vestită. Am devenit un fel de Arabie Saudită a handbalului feminin, dar Al Nassr-urile și Al-Hilal-urile noastre, chiar dacă plătesc cel mai bine și strâng cele mai bune sportive din lume, nu pot să se strecoare în Final Four-ul Ligii Campionilor. Mai mult, pierd toate cele patru partide pe care le-au disputat recent. Adversari sunt, firește, din Norvegia și din Danemarca, acele țări amărâte care nu-și permit să plătească.
Ne pierdem valoarea și identitatea
Ultimul nostru trofeu de vârf la nivel de club, datează de acum șapte ani, din 2016! Când parcă nu uzam de atâtea importuri ca și acum. Între timp, am tot importat, am tot plătit din bani publici, iar nivelul nostru a scăzut dramatic. La ultimul Mondial, în 2021, am fost pe locul 13, la ultimul European, anul trecut, am terminat pe 12. Suntem un El Dorado care-și pierde identitatea, risipind banii publici în detrimentul propriului nostru interes.
