Cine vede acest titlu, intuiește că ar fi vorba despre recenta finală a cupei găzduită de Sibiu, chiar dacă scrierea celor două nume este greșită. Ar avea dreptate doar în parte, pentru că în textul de față n-o să fac nicio apreciere legată de jocul sau de rezultatul acestui ultim act. Voi aborda doar ceva legat de o mai veche marotă de-a mea, cea de a auzi vorbindu-se corect românește în timpul comentariilor, dar totodată și pronunțarea corectă a numelor de fotbaliști, cu atât mai mult dacă sunt români.
Îmi spunea mai de mult un confrate comentator de sport la TV că lui nu-i pasă dacă pronunță corect sau nu numele unui jucător. Auzind asta, i-am explicat că o asemenea abordare este foarte greșită din partea unui om din audio-vizual. Un făcător de ziar ar mai fi putut gândi astfel, dar nu unul a cărui voce și ceea ce rostește ea este auzit de mii de oameni. Asta în cazul în care dorește să-și respecte meseria.
Asta a fost doar o paranteză legată de cele ce urmează. Titlul de mai sus reprezintă cele mai prost pronunțate la TV nume de fotbaliști români din ultimii ani. E drept, ambele nume rare. Întâmplarea a făcut ca cei doi să fie miercuri seara adversari. Iar din cauza asta, am avut timpanele deranjate pe durata tuturor celor 120 de minute (noroc că n-a mai fost niciunul prezent la loviturile de departajare). Este vorba de Baiaram și Coubiș. Așa se scrie corect numele lor și tot așa ar trebui să fie pronunțate, căci slavă Domnului, limba română este una fonetică. Deci „ou” se pronunță exact așa, nu „u” ca la francezi sau la greci. De aceea, nu pot înțelege de ce majoritatea comentatorilor și analiștilor de sport îi pronunță „Bairam” și „Cubiș”? Dacă tot doresc să-l „franțuzească” pe fundașul Universității Cluj, măcar să-l apeleze „Cubí”, căci la francezi nu există litera „ș” (ch se pronunță astfel), iar „s” din final e mut. Iar la atacantul oltenilor, să-i certe pe înaintașii lui că au mai pus un „a”, așa încât să-i încurce pe ei atunci când se gândesc la chiolhanuri când îi pronunță numele.
Așa că în timpul transmisiei, dacă era doar unul, mă rugam ca mingea să ajungă cât mai rar la el, ca să nu i se pronunțe des numele. Dar cum erau doi, așa că ajungea măcar la unul dintre ei într-un ritm mai alert decât mi-aș fi dorit, și „harș”, încă o dată timpanul îmi era afectat… Nu rezolvam nimic nici dacă schimbam televiziunile care au transmis meciul. La ambele comentarii era aceeași îndârjire cu „Bairam” și „Cubiș”, demnă de o cauză mult-mult mai bună.
Unii poate zic că e exagerat acest demers al meu, nepărându-li-se importantă pronunția corectă a unui nume, exact cum gândea confratele de la TV pe care l-am pomenit mai sus. Dar dincolo de faptul că în fișa postului unui jurnalist este obligatoriu ca orice informație să fie corectă, le-aș mai aminti celor care gândesc astfel, cât de neplăcut este când cineva care intră pentru prima oară în contact cu tine te apelează cu un nume greșit, chiar și apropiat ca rezonanță, să zicem Ivan în loc de Ivanovici sau chiar Munteanu în loc de Muntean. Totodată, asemenea erori se propagă foarte rapid (căci acesta e un ghinion al vieții ăsteia, ca tâmpenile să aibă o priză mult mai mare față de lucrurile bune), așa încât va ajunge la un moment dat, pentru cei mai mulți, ceva cert. Adică, atunci când tu care știi realitatea vei pronunța „Baiaram” și „Coubiș”, vei fi apostrofat, că nu e bine, și corect e „Bairam” și „Cubiș”.
